9:8 Toată casa lui Ahab va pieri; voi nimici pe oricine ţine de Ahab, fie rob, fie slobod în Israel,
Toată casa. Judecata asupra casei lui Ahab, prin care a fost exterminată întreaga familie, poate să apară a fi neobişnuit de severă, dar numai din cauza nereuşitei de a ţine minte anumite fapte privind umblarea lui Dumnezeu cu Israel. Când Dumnezeu a organizat la Sinai statul teocratic al lui Israel, El a instituit pedepse civile severe, era necesară o disciplină puternică spre a realiza un grad rezonabil de comportament moral. O dată cu instituirea monarhiei a apărut o problemă nouă. Deoarece puterea împăratului era absolută, nu exista nici o autoritate în ţară să aducă în faţa justiţiei crimele împăratului. În astfel de cazuri, adesea, Dumnezeu devenea executorul pedepsei civile. Era mai periculos a trece cu vederea faptele rele ale împăratului, decât a trece cu vederea faptele rele ale unuia dintre supuşi. Din cauza înaltei poziţii deţinute de împărat, influenţa exemplului lui rău era, în consecinţă, mai mare. De aceea, pedeapsa suferită era adesea severă, ca şi în cazul lui Ahab şi casa lui, sau în cazul lui David, când, după păcatul lui David care numărase pe Israel, au murit 70.000 de oameni. Dar severitatea judecăţii a fost dictată de măsurile necesare spre a opri nelegiuirile neînfrânate.
Voi nimici. Expresia aceasta înseamnă completarea încheierii, se pare că expresia era în uz de pe vremea lui David (1 Sam. 25,22). Când Ieroboam a umblat pe căi rele, aceasta a fost expresia care era folosită cu privire la urmaşii lui, care aveau să fie nimiciţi (1 Regi 14,10). Când a pierit casa lui Baeşa din nou a fost folosită această expresie (1 Regi 16,11). Şi când a fost ucis Nabot, şi via lui a fost însuşită, Ilie a folosit expresia împotriva descendenţilor lui Ahab, care erau condamnaţi la nimicire totală (1 Regi 21,21). Acum profetul foloseşte aceleaşi cuvinte spre a arăta că familia lui Ahab avea să înfrunte aceeaşi soartă.