9:5 Când a ajuns, căpeteniile oştirii şedeau jos. El a zis: Căpetenie, am să-ţi spun o vorbă. Şi Iehu a zis: Căruia dintre noi toţi? El a răspuns: Ţie, căpetenie.
Şedeau. Probabil în curte, pentru că, în conformitate cu versetul următor, Iehu, după ce a fost informat că solia era pentru el, ,,a intrat în casă”.
Iehu a zis. Evident că Iehu avea răspunderea adunării. Acum el era comandantul oştilor lui Israel. Pe timpul plecării regelui de la Ramot din Galaad probabil că cetatea nu căzuse încă, pentru că lupta continua. Regele a putut folosi rana lui ca pretext spre a se depărta de oştire şi a evita rigorile şi pericolele bătăliei. Iehu a continuat să forţeze asediul şi, în cele din urmă, a reuşit să ia cetatea. El avea să fie privit în tot Israelul ca erou naţional.