9:30 Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, şi-a uns sprâncenele, şi-a împodobit capul, şi se uita pe fereastră.
Izabela, auzind lucrul acesta. Pentru Izabela sosise ceasul condamnării finale şi ea ştia lucrul acesta. Aflând despre moartea celor doi regi, fiul şi nepotul ei, ea ştia foarte bine că acum îi venea rândul ei. Ea trebuia să se pregătească pentru ultima clipă a ei pe pământ. Şi ce pregătire a făcut această femeie rea!
Şi-a uns sprâncenele (faţa). În mod literal, ,,şi-a tratat ochii cu antimoniu”. Din cele mai vechi timpuri, femeile orientale au folosit cosmetice spre a unge sprâncenele şi pleoapele lor (vezi Ieremia 4,30 şi Ezech. 23,40).
Şi-a împodobit capul. Ea şi-a împodobit capul cu ,,găteli” sau ,,coafură” (vezi Isaia. 3,18), în mod literal, ,,ea şi-a făcut capul frumos”. Ea a fost sfidătoare şi nepocăită până la sfârşit. Ea s-a împodobit cu toate podoabele ei şi s-a îmbrăcat cu cea mai fastuoasă îmbrăcăminte. Dar podoaba ei exterioară nu avea să-i folosească la nimic nici înaintea lui Iehu şi nici înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Înaintea acelui tribunal toţi se află descoperiţi aşa cum sunt în realitate. Pudra şi machiajul nu acoperă stricăciunea lăuntrică a inimii, şi nici mătasea şi satinul nu ascund urâtele pete ale păcatului de pe suflet. Izabela era stricată lăuntric în ciuda tuturor eforturilor ei în ceea ce priveşte înfrumuseţarea exterioară. Dumnezeu priveşte la inimă şi cere împodobirea lăuntrică mai degrabă decât cea exterioară (1 Petru 3,3.4). Având în vedere întunecatul ei raport păcătos, Izabela ar fi putut să se îmbrace mai bine în sac şi să stea în cenuşă. Dar spiritul ei mândru a refuzat să fie smerit şi inima ei de piatră nu voia să fie mişcată.
Se uita pe fereastră. Probabil că fereastra din camerele ei particulare se deschide spre curtea interioară. Atitudinea ei pare să fost dispreţuitoare şi arogantă când a luat poziţie la fereastră spre a privi cu amarnică sfidare la rebelul care tocmai intra pe poarta platului.