9:25 Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: Ia-l şi aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel; căci adu-ţi aminte că atunci când stăteam împreună, eu şi tu, călare pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărârea aceasta:
Căpeteniei sale. Vezi cele de la cap. 7,2.
Ia-l şi aruncă-l. Iehu ia asupra-şi răspunderea răzbunării sângelui nevinovat al lui Nabot. El cunoaşte păcatele lui Ahab şi crimele Izabelei şi el ştie că acele crime trebuiau să fie răzbunate în sânge. În ogorul în care lucrase Nabot şi pentru care a fost vărsat sângele lui, acolo a ordonat el să fie aruncat trupul mort al împăratului.
Stăteam călări… înapoia lui Ahab. Amândoi, Iehu şi Bidkar erau veterani. Ei fuseseră împreună în oştirea lui Ahab şi au fost martori ai isprăvilor lui în război şi a acţiunilor lui în timp de pace. Amândoi au putut fi martori auditivi a amarei denunţări de către Ilie a împăratului când profetul a pronunţat asupra lui sentinţa de condamnare după moartea lui Nabot (1 Regi 21,19-24). Cel puţin ei aveau cunoştinţă de aceasta. Probabil că pronunţarea a făcut asupra lui Iehu o impresie de neuitat, pentru că el ştia că sentinţa divină era justă. Acum amândoi bărbaţii erau din nou împreună când sentinţa Domnului a fost executată prin moartea lui Ioram.
A rostit împotriva lui hotărârea. Adică, a pronunţat acest oracol, sau nenorocire împotriva lui. Compară folosirea cuvântului ,,sarcină” (în engl. n.tr.) din Isaia 13,1; 15,1; 17,1; 19,1; 21,1; 22,1; 23,1; 30,6; Naum 1,1; Habacuc 1,1; Zaharia 9,1; 12,1).