7:1 Elisei a zis: Ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: Mâine, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.
Cuvântul Domnului. Regele lui Israel îşi exprimase părerea lui, iar acum Elisei urma să descopere voinţa Domnului. Trebuie să se observe că despărţirea între capitolele şase şi şapte la acest punct este artificială. O despărţire potrivită ar fi fost la capitolul 6,24, unde începe naraţiunea prezentă. Elisei reia provocarea regelui şi face cunoscut ce este Domnul gata să facă. În văzul poporului, Ioram a aruncat vina pentru criza prezentă, asupra lui Dumnezeu şi întorcându-se împotriva lui Dumnezeu el a propus acum să ia lucrurile în propriile lui mâini, în speranţa găsirii unor mijloace de uşurare. Elisei face cunoscut că nu regele, ci Dumnezeu este cel care va aduce uşurare.
Măsură. Ebraicul se’ah. Şase cabi era egali cu o măsură, iar trei măsuri erau egale cu o efă, măsura era cam 12,14 l. Într-o zi ,,un sfert de cab de găinaţ de porumbel” s-a vândut pentru ,,cinci sicli de argint” (cap. 6,25). Dar în ziua următoare, o cantitate de 24 de ori mai mare de grâu avea să se vândă cu a cincia parte din preţ. Sau cu alte cuvinte, cum suma de bani cu care în timpul foametei se putea cumpăra o mică parte din produsul cel mai ieftin şi cel mai josnic cu care se putea întreţine viaţa, în ziua următoare avea să se cumpere de 120 de ori mai mult din cea mai bună floare de făină.
Poarta Samariei. În oraşele orientale unde accesul în oraşe se făcea prin porţile din zidurile oraşului, poarta devine un loc de piaţă ocupată şi înfloritoare. Când exista hrană la îndemână, una din porţile Samariei avea să fie centru de distribuţie.