6:33 Pe când le vorbea el încă, solul se şi pogorâse la el, şi împăratul a zis: Iată, răul acesta vine de la Domnul; ce mai am de nădăjduit de la Domnul?
A zis. Întrebarea care s-a pus era ale cui erau cuvintele acestea, ale solului sau ale regelui. Dacă în acest moment regele sosise deja sau nu, cuvintele acestea îşi aveau în mod vădit originea la rege. Solul nu avea dreptul să vorbească astfel în numele lui propriu. Dacă el a spus aceste cuvinte atunci el a fost trimis să le spună în numele regelui. Se pare însă că regele sosise deja şi că el însuşi a vorbit. Este adevărat că raportul biblic nu anunţă sosirea lui reală nici aici, nici în versetele care urmează, dar, deoarece Elisei spusese că regele urma îndeaproape pe sol, sosirea lui nu putea să fi fost mult amânată. Cuvintele spuse acum reflectă spiritul regelui. El este mânios pe profet şi pe Dumnezeul pe care-L reprezintă, el declară că acest necaz prin care trece ţara a venit întru totul de la Dumnezeu şi El trebuie să poarte vina. Nefiind în stare să-şi reverse mânia asupra lui Dumnezeu, Ioram o va revărsa acum asupra profetului Lui.
Ce mai am de nădăjduit? Ioram nu întreabă, pentru ce să mai întârzii cu Dumnezeu. El crede că Domnul a adus în mod arbitrar acest rău asupra Samariei şi că ,de aceea El este răspunzător pentru toate ororile care aveau loc. Această acţiune bruscă împotriva profetului era răspunsul regelui faţă de femeia care apelase la el (vezi v. 26). Pus la încercare în plin văz al soldaţilor şi al poporului, regele, în dilema lui, a fost obligat la un fel de acţiune, şi hotărârea lui a fost să ridice împotriva lui Dumnezeu şi a lui Elisei. Deoarece Dumnezeu adusese asediul, Dumnezeu nu avea să facă nimic spre a-i pune capăt, astfel că numai acţiunea lui Ioram – cum a încercat el să se convingă pe sine însuşi – era să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu şi să ia chestiunea în propriile lui mâini. Aceasta era pe punctul să facă, dând ordinul de ucidere a lui Elisei.
COMENTARII LUI E. G. WHITE
1 – 33 PK 255-261 8 – 17 PK 256 18 – 23 PK 257
1, 2 PK 260 16, 17 DA 240 24 – 33 PK 258
1 – 7 Ed. 217 PK 264
5 – 7 PK 260 17 Ed. 255; GC 208; PK 590