6:32 Elisei şedea în casă, şi bătrânii şedeau lângă el. Împăratul a trimis pe cineva înainte. Dar înainte ca să ajungă solul, Elisei a zis bătrânilor: Vedeţi că acest fiu de ucigaş trimite pe cineva să-mi ia capul? Ascultaţi! Când va veni solul, închideţi uşa, şi opriţi-l la uşă; nu se aude oare sunetul paşilor stăpânului său în urma lui?
Bătrânii şedeau. Aceştia probabil că nu erau numai conducătorii cetăţii, ci şi nobilii şi căpeteniile întregii ţări. Unii ca aceştia, erau cei mai respectaţi şi cei mai de seamă cetăţeni ai statului. În acest ceas de nenorocire, ei se duseseră la casa lui Elisei evident, pentru sfatul şi ajutorul lui. Pericolul lor iminent a făcut ca ei să recunoască puterea lui Iehova şi să caute ajutor la profetul Lui. Mai târziu, când locuitorii Ierusalimului s-au găsit într-o criză asemănătoare, Ieremia a fost consultat pentru călăuzire şi informare cu privire la voinţa Domnului.
Înainte ca să ajungă solul. Ioram a căutat să ia viaţa lui Elisei şi a trimis un om cu porunca să decapiteze pe profet. Dar, înainte de sosirea lui, Domnul a avertizat pe Elisei despre intenţiile regelui, astfel că problema să poată fi lămurit prezentată înaintea conducătorilor ţării.
Fiu de ucigaş. Ahab, tatăl lui Ioram, era vinovat nu numai de sângele lui Nabot, ci şi de al profeţilor care au fost ucişi de Izabela cu consimţământul lui total. Chiar Obadia, credinciosul lui slujbaş, s-a temut că avea să fie condamnat la moarte de către Ahab când i s-a spus să meargă la el cu o solie privindu-l pe Ilie (1 Regi 18,9). Ioram, fiu de ucigaş, avea aceleaşi trăsături de caracter ca şi tatăl său.
Trimite. Executorul era deja pe drum, dar Elisei n-a dat pe faţă nici o îngrijorare. El era un profet al Domnului şi ştia că viaţa lui era în mâinile lui Dumnezeu şi nu la discreţia oamenilor răi.
Opriţi-l la uşă. În mod literal, ,,Împingeţi-l înapoi cu uşa”. Adică închideţi uşa şi ţineţi-o puternic împotriva lui ca să nu poată intra. Profetul nu făcuse nimic vrednic de moarte şi nu fusese dovedit vinovat de nici o crimă. Ca un sol al Cerului, el avea întru totul dreptate să dea instrucţiunile pe care le-a dat, chiar dacă ei anulau ordinele regelui. Cade în sarcina conducătorilor să ocrotească, nu să persecute pe cetăţenii corecţi şi paşnici. Crima este un lucru tot atât de rău pentru un rege ca şi pentru oricare individ obişnuit din împărăţie.
În urma lui. Urmând aproape pe urmele aşa zisului călău venea regele, spre a vedea dacă poruncile lui au fost sau nu aduse la îndeplinire.