6:31 Împăratul a zis: Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă va rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Şafat, pe trupul lui!
Capul lui Elisei. Elisei chemase poporul să se pocăiască şi fără îndoială că le-a făcut cunoscut lămurit că, dacă nu se vor îndepărta păcatele lor şi nu se vor întoarce la Domnul cu toată inima lor, ei puteau să se aştepte la necaz şi nenorocire. Regele era împotriva profetului şi acum căuta să arunce asupra lui vina pentru continuarea asediului şi foametei. Făcând aşa, el a urmat aceeaşi cale pe care o urmase şi fratele lui, Ahazia şi Ahab, tatălui lui (/vezi cele despre cap. 1,10). Un om care era pocăit cu adevărat ar fi purtat sacul de păr la vedere mai degrabă decât în taină şi nu s-ar fi întors asupra profetului lui Dumnezeu. Decapitarea nu era o formă obişnuită de pedeapsă la iudei, ci era obişnuită în Asiria şi la alte naţiuni vecine. Cu inima lui plină de amărăciune şi mânie, Ioram la ameninţat acum pe Elisei cu această oribilă formă de pedeapsă capitală.