6:29 Noi am fiert pe fiul meu, şi l-am mâncat. Şi în ziua următoare i-am zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm. Dar ea a ascuns pe fiul ei.
Noi am fiert pe fiul meu. Israel fusese avertizat prin Moise că, dacă ei se vor îndepărta de Dumnezeu, aveau să fie aduşi exact într-o astfel de strâmtorare, şi că părinţii aveau să mănânce trupul propriilor lor fii şi fiice (Levitic 26,29; Deuteronom 28,53). Profeţia aceasta şi-a găsit acum teribila ei împlinire. Dumnezeu a prevăzut în mod exact care aveau să fie teribilele rezultate ale călcărilor de lege şi El a făcut tot ceea ce a putut face iubirea şi îndurarea divină spre a împiedica să se întâmple astfel de lucruri. Profeţia lui Moise a mai avut o împlinire când a fost asediat Ierusalimul de către Nebucadneţar (Plângeri 4,10), şi încă o dată prin asediul final al cetăţii de către Titus (Iosif Flavius, Războaie, VI, 3, 4).
Dar ea a ascuns pe fiul ei. Un motiv de nemulţumire mai înduioşător şi mai oribil, cu greu poate fi imaginat. În teribila lor situaţie, cele două mame au intrat într-o legătură înspăimântătoare. Fiul uneia fusese deja mâncat, a cea de a două mamă n-a putut fi în stare să-şi îndeplinească partea ei în această afacere. Pentru a salva pe fiul ei, ea l-a ascuns şi acum, prima femeie a căutat s-o forţeze să facă rost de el prin cererea către împărat. Ce putea să facă împăratul într-un caz ca acesta?