6:22 Să nu-i măcelăreşti, a răspuns Elisei. Obişnuieşti tu oare să măcelăreşti pe aceia pe care îi iei prinşi cu sabia şi cu arcul tău? Dă-le pâine şi apă, ca să mănânce şi să bea; apoi să se ducă la stăpânul lor.
Să nu-i măcelăreşti. Lui Ioram i s-a interzis să lovească pe captivi deoarece scopul minunii nu era de a obţine moartea sirienilor, ci în parte, cel puţin, de a le deschide ochii asupra faptului că era întru totul zadarnic de a întreprinde ceva împotriva profetului lui Dumnezeu. Prin fetiţa evreică, roabă din slujba lui Naaman, sirienii avuseseră ocazia să facă cunoştinţă cu îndurarea şi puterea Domnului. Dumnezeu a dorit să le mai dea şi alte învăţături cu privire la iubirea şi irezistibila Lui putere. În cazul în care captivii sirieni, o dată întorşi în patria lor, nu le-ar fi spus concetăţenilor lor ce se întâmplase, ţinta Domnului din această minune nu s-ar fi realizat.
Obişnuieşti… să măcelăreşti? Ar fi fost o crimă de neuitat pentru împăratul lui Israel să ucidă cu sânge rece pe prizonierii pe care îi lua captivi în război. Elisei îi explică lui Ioram că aceşti oameni sunt prizonieri de război şi au tot dreptul să fie trataţi ca atare. Chiar în împrejurări normale, ar fi fost o crimă pentru împărat să omoare pe cei făcuţi prizonierei cu propria lui mână. În împrejurările de faţă, crima ar fi fost şi mai reprobabilă şi ar fi pus pe Israel şi pe Dumnezeul lui într-o lumină cu totul greşită înaintea poporului Siriei.
Dă-le pâine şi apă. Adică, tratează-i nu ca pe prizonieri, ci ca pe oaspeţi. Sirienilor trebuia să li se dea o pildă despre puterea religiei israelite care îi face pe oameni îndurători şi amabili (vezi Proverbe 25,21.22; Matei 5,44).