5:2 Şi Sirienii ieşiseră în cete la o luptă, şi aduseseră roabă pe o fetiţă din ţara lui Israel. Ea era în slujba nevestei lui Naaman.
În cete. Erau raiduri de frontieră frecvente conduse de cete de prădători, de obicei întreprinse cu scopul de a jefui.
Adusă roabă. Războiul este crud. Fetiţa fusese luată şi dusă din căminul ei şi acum se afla într-o ţară vrăjmaşă, după câte se părea, părăsită de Dumnezeu fără mângâiere şi speranţă. Se pare că pentru ea, viaţa îi aduce puţin bine, şi se poate că ea devenise amărâtă şi posomorâtă, dar nu şi-a îngăduit să-şi concentreze gândurile asupra sa şi asupra nefericitei ei situaţii. Chiar într-o ţară străină, Dumnezeu avea o lucrare pentru ea.
În slujba nevestei lui Naaman. Fetiţa roabă îşi duce viaţa de roabă, obligată să slujească în căminul căpeteniei oştirii care înfrânsese pe Israel. Dar, trebuia că ea a fost credincioasă în slujba ei, căci altfel n-ar fi fost folosită într-un cămin ca acesta.