5:27 Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna. Şi Ghehazi a ieşit dinaintea lui Elisei plin de lepră, alb ca zăpada.
Se va lipi de tine. Ziua care adusese o aşa de mare binecuvântare pentru Naaman sirianul a adus un teribil blestem pentru evreul slujitor al profetului lui Dumnezeu. Naaman a plecat pe drumul lui în pace, inima sa bucurându-se în noua lui speranţă. Ghehazi îşi ducea rezultatele păcatului său spre mormânt. El a rămas lepros până în ziua morţii lui, blestemat de cer, dispreţuit de semenii săi,
o pildă pentru toate vremurile ce vor mai veni despre nebunia lăcomiei şi deşertăciunea unei vieţi care caută în primul rând bogăţia acestei lumi mai degrabă decât bogăţia Împărăţiei lui Dumnezeu. În timpul anilor de tovărăşie cu Elisei, Ghehazi avusese ocazia să înveţe lecţii de bucurie şi satisfacţie a vieţii de consacrare şi iubire neegoistă. Dar el n-a reuşit să-şi înveţe lecţia. Darurile cerului au fost dispreţuite, în timp ce el năzuia după comoara pământească, care, întocmai ca şi cancerul, mănâncă sufletul oamenilor. În loc să dezvolte un spirit de lepădare se sine în timp ce era angajat în slujba lui Dumnezeu, el şi-a îngăduit să devină egoist şi interesat de câştig material. El se interesa mai degrabă de sicli de argint decât de sufletele oamenilor, de haine de in, decât de haina îndreptăţirii.
Pentru totdeauna. Nu trebuia să se creadă că, din cauza păcatului lui Ghehazi, Dumnezeu pronunţase un blestem asupra urmaşilor lui care avea să ţină pentru totdeauna. Domnul este bun şi îndurător şi niciodată nu aduce suferinţă nedreaptă sau nenecesară asupra cuiva. Din cauza lăcomiei, Ghehazi a adus asupra sa o judecată teribilă. Din cauza acelei judecăţi, copiii lui erau obligaţi să sufere. Boala şi efectele ei adesea trec asupra unui urmaş nevinovat. Dar, a spune că din cauză că Ghehazi a ajuns un lepros, urmaşii lui din toate veacurile aveau să fie tot nişte leproşi, inseamna a spune ceva ce nu este adevărat.
Expresia ebraică folosită aici le’olam, nu înseamnă în mod necesar, fără încetare, sau pentru toată veşnicia. Cuvântul ’olam, când este aplicat la Dumnezeu, înseamnă fără sfârşit; când este aplicat la viaţa omului, acesta se extinde numai până la sfârşitul existenţei omeneşti. În Exod 12,6, un rob trebuia să slujească pe stăpânul său ,,pentru veci”. Pe străinii care locuiau în ţara lor, israeliţii urma să-i ţină ,,astfel robi pe veci” (Levitic 25,46). Cu puţin timp înainte de moartea lui David, Bat-Şeba s-a plecat înaintea împăratului cu cuvintele: ,,Trăiască pe vecie Domnul meu, împăratul David” (1 Regi 1,31). Tot aşa şi Neemia a spus împăratului Artaxerxe: ,,Trăiască împăratul în veac” (Neemia. 2,3). Fumul pământului în ziua mâniei Domnului este descris că ,,se va înălţa în veci” (Isaia. 34,10). Când Iona a descris coborârea lui în pântecele peştelui, el a spus că ,,zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie” (Iona 2,6). Expresia le’odam înseamnă simplu: ,,durata vârstei”, şi lungimea timpului la care se referă trebuie să fie dedusă din ideea particulară, cu care este asociată expresia (Exod 12,14; 21,6).
Alb ca zăpada. Expresia aceasta este folosită în altă parte în legătură cu atacul brusc de lepră (Exod 4,6; Numeri 12,10).
COMENTARIILE LUI E. G. WHITE
1 – 27 PK 244-253 2, 3 MH 473 11 – 14 AA 416 16 – 21 PK 250
1, 2 PK 244 3 PK 245 DA 239; 2T309 21 – 27 PK 251
1 – 3 ML 222 5 – 11 PK 246 12 – 15 PK 249 25 – 27 4T 336