5:19 Elisei i-a zis Du-te în pace. După ce a plecat Naaman de la Elisei şi a fost la o depărtare bunicică,
Du-te în pace. Cuvintele acestea nu trebuie să fie socotite ca exprimând aprobarea sau dezaprobarea cererii de plecare a lui Naaman. El trebuia să plece în pace, nu în îndoială sau nesiguranţă neliniştită. Dumnezeu a fost bun cu el, şi el trebuia să afle fericire şi pace în cunoaşterea şi închinarea adusă lui Dumnezeu. Naaman era un nou convertit, un bărbat cu principii ,care avea să crească în tărie şi înţelepciune dacă se ţinea de credinţa găsită de curând. Dumnezeu conduce pe noii convertiţi pas cu pas şi cunoaşte momentul potrivit în care să cheme la o reformă, într-o anumită chestiune. Acest principiu trebuie avut totdeauna în vedere de către acei care lucrează la salvarea sufletelor. Elisei ştia că acesta nu era momentul potrivit spre a insista la o schimbare drastică în această privinţă de comportament deosebit. El era un bărbat cu vedere spirituală ageră şi, în tratarea de către el a lui Naaman, el dorea să fie cu tact şi prudent. Astfel că el l-a trimis să plece, nu cu un cuvânt de mustrare, ci cu o solie de pace asemănătoare cu aceea cuprinsă în cuvântul de rămas bun al lui Isus către ucenici Săi (Ioan 14,27).