5:11 Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra.
Eu credeam. Naaman avea propriile lui cugete, dar acestea nu erau gândurile lui Dumnezeu. El auzise despre un om care putea să-l vindece de lepra lui şi de îndată ,el a ajuns la propriile lui concluzii referitoare la felul exact cum avea să fie adusă această lucrare la îndeplinire. El şi-a făcut propriul lui plan, şi apoi s-a aşteptat că Dumnezeu va lucra în conformitate cu acel plan. Dar ideile preconcepute ale omului in privinţa modului de acţiune al Domnului sunt adesea eronate. Când schiţăm cu anticipaţie calea Providenţei, ne putem aştepta la decepţii. Dumnezeu a ales să scoată pe Israel din Egipt, trecându-l prin Marea Roşie, dar aceasta nu era şi ceea ce gândea omul. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să se nască într-un grajd şi legănat într-o iesle, dar aceasta n-a fost în acord cu ideile celor mari şi puternici de pe pământ. Dumnezeu a lăsat pe Fiul Său să trăiască printre oameni ca serv al celor în nevoie, dar aceasta nu era în acord cu părerea iudeilor cu privire la Mesia, care trebuia să vină. Cel care vrea să fie mântuit şi umblă în căile Domnului trebuie să înveţe că planurile lui Dumnezeu sunt infinit mai înalte şi mai bune decât căile oamenilor. (Isaia 55,8.9).