4:38 Elisei s-a întors la Ghilgal, şi în ţară bântuia o foamete. Pe când fiii prorocilor şedeau înaintea lui, a zis slujitorului său: Pune oala cea mare, şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!
La Ghilgal. Vezi cele despre cap. 2,1. Ilie făcuse mult pentru întărirea lucrării Domnului prin interesul arătat de el faţă de aceste centre importante de instruire, unde tinerii puteau să primească
o pregătire pentru viaţa de slujire a semenilor lor. Elisei a continuat să arate interes faţă de aceste şcoli. El le vizita spre a da încurajare şi sfat necesar. Bântuia o foamete. Foametea era obişnuită în Palestina antică şi aducea multă suferinţă şi adesea moartea (vezi cele despre Geneza 12,10).
Şedeau înaintea lui. Probabil că ocazia aceasta era o oră de instruire spirituală. După cum Maria şedea la picioarele lui Isus, tot aşa aceşti tineri şedeau înaintea lui Elisei şi aflau de la el învăţăturile lui Dumnezeu. Acestea erau privite ca ore preţioase şi prezent avea să fie şi Duhul Sfânt care aducea la cunoştinţă tinerilor învăţăturile credinţei şi încrederii în Dumnezeu. Ei învăţau să preţuiască lucrurile Duhului mai mult decât hrana lor zilnică.
Pune oala cea mare. Hrana spirituală este importantă, dar şi trupul are nevoie să fie hrănit. Probabil că Elisei a fost impresionat când a văzut în figurile slabe ale elevilor, efectele foametei care pustia ţara. Interesat de bunăstarea lor spirituală, el a arătat interes şi faţă de nevoile lor fizice. S-a dat dispoziţie să fie pusă oala cea mare, ca astfel toţi să poată fi hrăniţi.