4:31 Ghehazi le-o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: Copilul nu s-a trezit.
Nici un glas, nici semn de simţire. Cuvintele acestea înseamnă că Ghehazi se aştepta ca Dumnezeu să onoreze punerea toiagului pe faţa copilului. Pentru ce n-a fost readusă viaţa, nu ni se spune. Poate că, dacă femeia ar fi avut credinţă că Domnul putea să-i răspundă cu ajutorul toiagului lui Elisei şi a slujitorului lui, Ghehazi, răspunsul ar fi venit pe calea aceea. Sau poate că erau unele slăbiciuni în viaţa lui Ghehazi care îl împiedicau să fie un mijloc de aducere la îndeplinire a minunatelor fapte ale puterii divine. Nu-i este dat omului să cunoască motivele pentru care Domnul alege sau nu alege să lucreze într-un anumit fel.
Nu s-a trezit. Aceasta nu înseamnă că era doar adormit copilul, pentru că el decedase la amiază în poala mamei sale (v. 20), iar în versetul 32 el este declarat mort. În Biblie, moartea este privită ca un somn (Deuteronom 31,16; 1 Regi 2,20; Daniel 12,2; Ioan 11,11-14; Fapte 13,36).