4:2 Elisei i-a zis: Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă? Ea a răspuns: Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.
Ce pot să fac? Întrebarea descoperă spiritul amabil al profetului. Elisei era un bărbat care se interesa de popor, totdeauna prietenos, totdeauna simpatic şi totdeauna gata să ajute. Când împăratul i-a făcut o vizită, el a fost gata să împlinească nevoia întregii oştiri, când a fost vizitat de o biată văduvă neajutorată, el n-a alungat-o.
Ce ai? Dumnezeu foloseşte ce avem. El nu este limitat în resursele sau puterile Sale şi uşor ar fi putut să împlinească nevoile ei, fără vasul de untdelemn. Dar El a luat ceea ce avea şi l-a binecuvântat. Tot aşa este şi cu slujitorii lui Dumnezeu de astăzi. Ei poate că n-au multă capacitate naturală sau resurse materiale, dar dacă ei consacră lui Dumnezeu şi slujirii Sale ceea ce au, cerând binecuvântarea Lui, puţinul pe care-l au este înmulţit de multe ori. Omul, în eforturile sale de a ajuta pe cei săraci, ar face bine să cugete în sensul că, ajutându-i pe aceştia, se ajută pe ajută pe el însuşi. Cei săraci să fie învăţaţi să folosească acele resurse pe care ei înşişi le posedă. Dacă aceasta nu se face, iubirea poate sărăci şi poate face mai mult rău decât bine.
Decât un vas de untdelemn. Vasul de untdelemn nu era mult, dar în mâinile lui Dumnezeu şi cu binecuvântarea Lui, era suficient pentru a acoperi nevoile ei. Talentele noastre pot să nu fie multe şi bogăţia noastră pământească poate să nu fie mare, dar Dumnezeu poate să folosească şi să înmulţească orice Îi este consacrat. Vasul de untdelemn era semnul celei mai mari sărăcii a văduvei, dar el a mai fost şi mijlocul folosit de Domnul pentru acoperirea tuturor nevoilor ei.