4:28 Atunci ea a zis: Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: Nu mă amăgi?
Am cerut eu, oare… un fiu? Femeia nu reproşează aşa de mult profetului în timp ce îşi vărsa amărăciunea durerii sufletului ei. În primul rând, ea n-a cerut acest copil; el era rezultatul făgăduinţei. Dar, copilul dăruit ei astfel, îi era luat acum de la ea. Ea n-a spus aceasta în cuvinte multe şi nici nu era nevoie s-o facă, pentru că Elisei înţelegea acum deplina însemnătate a durerii ei. Cuvintele ei descoperă amărăciunea necazului ei. Ea ştia doar că acest fiu, pe care ea nu l-a cerut, a murit şi că durerea ei este infinit mai mare decât dacă nu i-ar fi fost îngăduit niciodată să cunoască iubirea lui.