4:23 Şi el a zis: Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea a răspuns: Fii pe pace!
Nici lună nouă, nici Sabat. Amândouă erau zile sfinte, ocazii pentru jertfe şi adunări solemne (2 Cronici 2,4; Isaia 1,13; Osea 2,11; Amos 8,5). Evident că, în astfel de zile trebuie să fi fost obişnuit ca poporul să se adune în scop de închinare sau pentru instruire şi edificare religioasă. Dacă ar fi fost lună nouă sau Sabat, călătoria femeii la profet n-ar fi fost privită ca ciudată, dar aşa cum era, soţul n-a putut înţelege scopul ei.
Fii pe pace. În mod literal, ,,pace”. Răspunsul a fost un răspuns al credinţei şi al speranţei. Copilul era mort, dar ea n-a dat curs durerii şi disperării. Dacă prima dată omul lui Dumnezeu a putut să mijlocească la Dumnezeu să îi dăruiască cu un copil, el putea să aibă şi putere de la Dumnezeu să-i redea copilul. Oricât de grea ar putea fi problema, când încredinţăm o chestiune în mâinile lui Dumnezeu, putem avea deplină siguranţă că va fi bine. Poate că răspunsul nu va fi întotdeauna exact ceea ce dorim, dar putem avea pace şi ne putem pleca cu smerenie şi supunere faţă de voinţa Sa.