4:20 Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit.
Apoi a murit. Întristare şi bucurie, plâns şi râs, viaţă şi moarte nu sunt prea îndepărtate una de alta, în trecerea omului muritor prin această lume a păcatului. Fiul sunamitei adusese bucurie în cămin, dar tot el a fost mijlocul prin care s-a adus chin în inimă. El a fost dat sunamitei de Domnul, dar acum moartea îl pretindea ca fiind al ei.
Trimite-mi.Era un sezon de producţie, foarte ocupat, şi toţi oamenii şi animalele acelei aşezări se aflau pe câmp. Dar ea a cerut folosirea imediată a unuia dintre animale şi pe un slujitor.
La omul lui Dumnezeu. Ca soţie conştiincioasă, femeia şi-a informat soţul despre călătoria pe care şi-a propus s-o facă şi despre faptul că a plănuit să se întoarcă repede, dar n-a explicat motivul călătoriei ei. Poate că, dacă ea l-ar fi informat despre intenţia ei de a chema profetul să-i învie fiul, care deja era mort, el putea să considere călătoria ca nefolositoare şi putea să facă o încercare de a
o abate de la scopul ei. Cazul era o chestiune de credinţă şi se părea că ea a păstrat-o între ea şi Dumnezeu.