4:1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: Robul tău, bărbatul meu, a murit, şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.
Din nevestele. Aceasta este o descoperire importantă cu privire la natura ,,fiilor profeţilor”. Ei nu erau tineri necăsătoriţi, trăindu-şi viaţa în singurătate, în instituţii monahale; ei erau oameni din popor. Ei erau din popor, trăiau împreună cu poporul şi lucrau pentru popor. În loc să se intereseze numai de ei înşişi, trăind împreună, în comunităţi ascetice şi căutând ca acolo să ajungă la sfinţenie, ei trăiau pentru binele poporului, căutând nu propriul lor câştig, ci binele comun pentru toţi cei din jurul lor.
Se temea de Domnul. Acest bărbat era un credincios închinător al lui Iehova. Influenţa lui Ilie şi Elisei făcuse mult spre a promova închinarea la adevăratul Dumnezeu, în cuprinsul întregii împărăţii a lui Israel.
Cel ce l-a împrumutat a venit. Legea lui Moise recunoştea servitutea pentru datorie, nu ca un ,,rob”, ci ca ,,un om tocmit cu ziua şi ca un venetic”, şi cerea ca cel vândut astfel să slujească numai până la anul de veselie (Levitic 25:39-42). În cazul de faţă s-ar părea că creditorul n-a impus dreptul său asupra fiilor în timpul vieţii debitorului, dar la moartea lui, el a pretins slujirea lor, pentru a putea fi împlinită obligaţia tatălui.