3:7 A pornit, şi a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea; vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului? Iosafat a răspuns: Voi merge, eu ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.
A trimis să spună lui Iosafat. Strânsa legătură dintre cele două împărăţii mai există încă. Probabil că nu trecuse decât un an de când Iosafat însoţise pe Ahab la atacul de la Ramot, din Galaad. Se pare că Ioram aştepta acelaşi ajutor, în războiul cu Moab, pe care-l primise şi tatăl său, în războiul cu Siria.
Voi merge. Când el a consimţit să meargă împreună cu Ahab, împotriva sirienilor, el a fost mustrat de profetul Iehu, pentru că da ajutor ,,celui rău”, iubind ,,pe cei ce urăsc pe Domnul” (2Cronici 19:2). Dar acum el dă din nou consimţământul faţă de o cerere asemănătoare, de data aceasta să meargă împreună cu Ioram împotriva moabiţilor. Motivul pentru bunăvoinţa lui Iosafat de a însoţi pe Ioram nu este arătat, dar probabil că el a fost mişcat de faptul că Ioram s-a dovedit a fi mai puţin înclinat să umble în căile cele rele decât Ahab, tatăl său, şi pentru că răsturnase stâlpii lui Baal. Probabil că cele două naţiuni mai erau încă legate în condiţiile alianţei lor de mai înainte, pentru că,chiar după moartea lui Ahab, Iosafat s-a unit cu Ahazia într-o întreprindere cu privire la construirea de corabii la Eţion-Eber, spre a se angaja în negoţ extern (2Cronici 35-37). Mai târziu, Ioram avea ajutorul lui Ahazia, nepotul lui Iosafat, într-un alt război împotriva Siriei.