3:15 Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harfa. Şi pe când cânta cântăreţul din harfă, mâna Domnului a fost peste Elisei.
Un cântăreţ. În decursul veacurilor şi în toate părţile lumii, puterea muzicii a fost şi este preţuită pentru efectele ei în liniştirea spiritului şi înălţarea sufletului. Sunt puţine mijloace mai eficace pentru înălţarea sufletului deasupra lucrurilor de pe pământ, în sferele cereşti, decât muzica cea potrivită. Ea are putere să învioreze cugetarea, să alunge melancolia, să promoveze curajul, să înfrâneze spiritele iritate şi să creeze o atmosferă de pace, bucurie şi speranţă.
A fost peste Elisei. Poporul lui Dumnezeu nu înţelege aşa cum trebuie valoarea muzicii care să-i ajute, să-i întărească în oboseală, să îndepărteze influenţele îngerilor răi sau să înalţe sufletul deasupra îngrijorării, îndoielii, mâniei, amărăciunii şi fricii. Cu cât se cântă mai multe imnuri sfinte în cămin, la locul de muncă sau la şcoală, cu atât mai apropiaţi vor fi copii lui Dumnezeu unul faţă de altul şi mai aproape de Dumnezeu.
Totuşi ar fi o greşeală a trage concluzia că de obicei, profeţii recurgeau la muzică, drept preludiu la profetizarea lor. Faptul că o ceată de profeţi din zilele lui Saul aveau cu ei diferite instrumente muzicale (1 Samuel 10,5), nu trebuie să însemne mai mult decât că muzica era preţuită în zilele profeţilor şi că ea era folosită de ei, după cum ar trebui să fie folosită de toţi copiii lui, pentru inspiraţie şi înălţare a sufletului şi pentru a înălţa cugetarea spre subiecte mai înalte şi mai nobile. Isus a recunoscut valoarea cântării (DA 73).