3:13 Elisei a zis împăratului lui Israel: Ce am eu a face cu tine? Du-te la prorocii tatălui tău şi la prorocii mamei tale. Şi împăratul lui Israel i-a zis: Nu! căci Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!
Elisei a zis. Umilinţa exterioară a lui Ioram nu l-a cruţat de mustrarea de care acesta avea nevoie. Este adevărat că împăratul luase unele măsuri de reformă în Israel, dar el încă a mai ,,făcut ceea ce este rău înaintea Domnului” (v. 2). El tocmai exprimase puţina lui preţuire faţă de Iehova, când s-a străduit să arunce asupra Lui vina pentru situaţia care se datora mai degrabă greşelilor judecăţilor omeneşti decât unui plan intenţionat din partea lui Dumnezeu (vezi v. 10).
Du-te la proorocii tatălui tău. Adică profeţii lui Baal şi a Astarteei. Pe vremea lui Ilie erau 450 de profeţi ai lui Baal şi 400 de profeţi ai ,,Astarteei”, aceştia din urmă fiind susţinuţi de împărăteasa Izabela (1Regi 18:19). Când Ahab a început războiul împotriva sirienilor pentru recucerirea Ramotului din Galaad, el a consultat pe cei 400 de prooroci ai curţii, o grupă de oameni care au vorbit în numele ,,Domnului” (1Regi 22:6,11) şi care totuşi se găseau departe de a face parte dintre adevăraţii prooroci ai lui Iehova, recunoscuţi de către împăratul lui Iuda (1Regi 22:7,8). Este adevărat că Ioram a luat anumite măsuri de reformă religioasă prin îndepărtarea ,,chipurilor” sau stâlpilor lui Baal pe care-i făcuse tatăl său (2Regi 3:2), dar el se găsea încă destul de departe de a accepta deplina închinare faţă de Iehova sau de înţelegerea adevăratei naturi şi scop al lui Dumnezeu. De aceea, Elisei l-a mustrat în public pe împăratul lui Israel pentru lipsă de încredere în adevăratul Dumnezeu şi pentru falsa învinuire a Domnului ca motiv de bază (v. 10).