3:11 Dar Iosafat a zis: Nu este aici nici un proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul? Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: Este aici Elisei, fiul lui Şafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie.
Iosafat a zis. Ioram a privit în jos, dar Iosafat a privit în sus. Împăratul lui Israel a privit la sine şi la slăbiciunea lui, dar împăratul lui Iuda a privit la Iehova şi la puterea pe care ştia că este la dispoziţia Lui. Ioram a găsit greşit pe Dumnezeu şi L-a învinuit pentru ceea ce el gândea a fi un dezastru fără speranţă. Iosafat a privit dincolo de dificultăţile prezentului şi a găsit mângâiere şi speranţă în Domnul.
Un profet. Iosafat a recunoscut că aici era vorba de o situaţie pentru care resursele umane nu erau suficiente. Pentru un astfel de timp de pericol extrem era nevoie de glasul unui profet. Numai o solie divină putea aduce sfatul şi călăuzirea care aveau să arate acum calea de ieşire din această vale a morţii.
Prin care să putem întreba. Fiecărui om îi este dat privilegiul rugăciunii şi al cererii personale de la Domnul, iar Dumnezeu alege felul în care se va da răspunsul divin. În înţelepciunea şi providenţa Sa, Dumnezeu a ales să vorbească poporului prin solii Săi, profeţii, ca să aducă solii de lumină, viaţă şi nădejde. Pentru acela care vrea să asculte de aceste solii se deschide o cale de lumină şi bucurie. Pentru acel care refuză să asculte, nu există decât întuneric, înfrângere şi disperare.
Unul din slujitorii împăratului lui Israel. Cât de înaltă sau cât de mică era poziţia acestui slujitor, nu ştim. Dar ştim că el a fost cel care a spus cu privire la bărbatul care putea fi găsit, de care era atât de mare nevoie în acest ceas critic. Poziţia are puţină importanţă în astfel de vremuri. Era nevoie de un profet şi era şi un slujitor care ştia unde putea fi găsit profetul. Cât de des, în lucrarea Domnului, îi este dat unui individ simplu să facă vreo sugestie care, în cele din urmă, duce la cele mai mari victorii. Dumnezeu lucrează prin orice om care se supune poruncii divine, fără a se ţine seama de cât de joasă poate fi poziţia unuia ca acesta.
Este aici Elisei. Se pare că Elisei era pe undeva prin apropiere. Evident că Ioram nu ştia că profetul se afla undeva pe aproape. Dar slujitorul ştia şi Dumnezeu ştia. Nu există niciodată o criză pentru Domnul. Dumnezeu a prevăzut această situaţie şi servul Său era disponibil, astfel ca lumina cerească să poată fi dată chiar la timpul când era atât de disperat necesară.
Turna apă. Acest amănunt interesant dezvăluie una din lucrările pe care Elisei era obişnuit să le îndeplinească atunci când însoţea pe vârstnicul profet. Elisei a făcut aşa cum trebuie umilele sarcini ce i-au fost încredinţate, iar acum, Domnul a pus asupra lui răspunderi de cea mai mare importanţă.
Obiceiul de a ,,turna apă pe mâinile” cuiva, ca semn al slujirii mai este încă foarte răspândit astăzi, în Orientul Apropiat. Apa este rară în cele mai multe ţări şi nu poate fi risipită. Înainte ca masa să fie servită într-un cort de beduin sau în satele în care nu există nici un sistem comunitar de aprovizionare cu apă, un serv va pune un lighean în faţa stăpânului său şi a oaspeţilor. Ei vor lua o bucată de săpun şi vor ţine mâinile peste lighean. Apoi se toarnă peste mâinile lor un fir subţire de apă, dintr-un ulcior sau vas de metal care seamănă cu un ceainic. În felul acesta se spală mâinile înainte de a lua masa – fără a se folosi de linguri sau furculiţe. Cel care toarnă apa este întotdeauna un serv, iar nu bărbatul onorat.