3:10 Atunci împăratul lui Israel a zis: Vai! Domnul a chemat pe aceşti trei împăraţi ca să-i dea în mâinile Moabului!
Domnul a chemat. Acum, deoarece oştile au ajuns la necaz, Ioram a fost gata să arunce vina pe Domnul. Întreprinderea se datora propriului său plan, unul cu care Domnul avea prea puţin a face. Dar întreprinzând campania şi găsindu-se în cea mai grea strâmtorare, Ioram a încercat mai degrabă să-L facă pe Domnul responsabil, decât pe el însuşi şi asociaţii lui.
Ca să-i dea. Oştile, după un marş fierbinte şi dificil prin deşert, au ajuns la un loc de cantonament unde se aşteptau să găsească apă, dar au constatat că provizia cu apă lipsea. Ei erau obosiţi, însetaţi şi extenuaţi din cauza marşului. Fără apă nu puteau merge mai departe şi nici animalele lor de povară. Erau o oştire descurajată şi de neconsolat. În faţa lor se aflau oştile Moabului, la acea dată probabil avertizate, alertate şi proaspete, gata pentru atac. Pentru Ioram situaţia părea deznădăjduită şi el a fost gata să învinuiască pe Domnul pentru adunarea oştilor acestor trei naţiuni spre a le da în mâinile lui Moab. Adevărata credinţă în Dumnezeu niciodată nu duce la disperare. Necredinţa nu are resurse pentru un ceas al greutăţii ca acesta, nici mângâiere pentru durere şi nici tărie pentru cei descurajaţi.