24:4 şi din pricina sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase, şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte.
Sângelui nevinovat. Inclusiv acela al lui Isaia (PK 382). Cu siguranţă că Isaia nu avea să privească în linişte şi satisfacţie la urâciunile lui Manase, ci avea să-şi ridice glasul în mustrare aspră împotriva faptelor rele ale regelui. Astfel de glasuri, regele căuta să le reducă la tăcere.
N-a vrut să-l ierte. Enormităţile lui Manase au fost punctul culminant din îndelungatul curent al răutăţii lui Iuda. Paharul nelegiuirii a fost plin şi judecata era gata să cadă. Domnia cea bună a lui Iosia a adus o suspendare a condamnării. Se ajunsese în punctul la care Dumnezeu a refuzat să ierte vina naţională. Cu toate acestea, vina naţională trebuia deosebită de cea personală (vezi
despre cap. 17,20). Vezi o hartă a celor trei campanii ale lui Nebucadneţar contra Ierusalimului