17:8 Au urmat obiceiurile neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea copiilor lui Israel, şi obiceiurile rânduite de împăraţii lui Israel.
Domnul le izgonise. Popoarele băştinaşe din Canaan au fost izgonite dinaintea lui Israel din cauza obiceiurilor lor monstruoase şi a imoralităţii lor. Cu greu ar fi putut israeliţii să arate o mai mare lipsa de înţelepciune decât să urmeze aceleaşi practici. Aşa după cum au fost condamnaţi locuitorii băştinaşi ai Palestinei din cauza căilor lor rele, tot aşa a fost şi Israel.
Rânduite de împăraţii lui Israel. Stăpânii lui Israel au fost răspunzători că au condus la păcat pe poporul lor. Ei au introdus şi au încurajat închinarea la dumnezei falşi, precum Baal şi au îndepărtat pe popor de la închinarea faţă de Iehova prin cea mai coruptă formă de închinare. Cu toate acestea, poporul nu a fost prin aceasta fără scuză. Oamenii sunt răspunzători în mod individual pentru faptele lor. Faptele rele ale conducătorilor nu constituie nici o scuză pentru cei care îi urmează să adopte acelaşi drum păcătos.
Totuşi israeliţii erau dependenţi în mare măsură de instruire orală. Exemplare ale Legii erau rare şi puţine, dacă erau unii privilegiaţi care să aibă scrieri sfinte în căminul lor. Oamenii primeau cunoştinţă despre voia lui Dumnezeu prin preoţi şi alţi conducători religioşi. Dacă aceşti instructori spirituali învăţau şi practicau ei înşişi răul, rezultatul natural avea să fie pentru cei ce erau în răspunderea lor să urmeze aceeaşi cale. Majoritatea israeliţilor nu aveau o experienţă religioasă personală. Religia maselor consta în mare măsură în a urma un sistem de închinare impus de autoritatea superioară.
Astăzi situaţia este cu totul schimbată. Exemplare ale Bibliei sunt la dispoziţie peste tot. Oamenii nu mai sunt dependenţi, ca în trecut, de instruirea din partea altora spre a se convinge despre voinţa lui Dumnezeu. Ei sunt acum îndemnaţi să studieze adevărul pentru ei înşişi şi sfătuiţi să nu accepte orice învăţătură afară de cazul că ei înşişi au verificat-o, prin propria lor cercetare şi au găsit-o susţinută de inspiraţie. În ciuda noii situaţii, mulţi îşi hotărăsc calea conduitei lor prin credinţa şi practicile superiorilor lor religioşi. Un astfel de curs este plin de grave pericole. Acei care urmează un criteriu omenesc, fac aşa pe propriul lor risc. Dacă ei sunt pierduţi, ei nu vor avea nici o scuză.
Pe de altă parte, cei care sunt răspunzători pentru că i-a condus greşit sunt, de asemenea, vinovaţi înaintea lui Dumnezeu. Este răspunderea lor, având în vedere tendinţa altora de a-i imita să prezinte viaţa lor ca pildă în orice privinţă, şi în acelaşi timp să îndemne pe toţi să caute o experienţă pentru ei înşişi şi să urmeze numai unicul model desăvârşit, pe Isus Hristos.