17:13 Domnul a înştiinţat pe Israel şi Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii, şi le-a zis: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei prorocii.
Înştiinţat. Ebraicul ’ud. Cuvântul acesta mai poate fi tradus ,,a sfătui solemn”, ,,a repeta”, ,,a însărcina”. Avertizările au fost adesea severe, dar scopul lor a fost să ajute pe oameni să-şi dea seama de pericolul umbletelor lor rele şi să se întoarcă de la nelegiuirile lor. Dacă ei nu se întorceau, cel puţin nu aveau să fie în măsură să învinuiască pe drept pe Dumnezeu pentru soarta lor. Nici unul dintre robi nu putea spune, numai dacă aş fi ştiut că acesta va fi rezultatul umblării mele păcătoase, eu m-aş fi îndreptat. În felul acesta, dreptatea lui Dumnezeu avea să fie apărată, o parte componentă importantă a umblării lui Dumnezeu cu oamenii. Mărturii din partea cerului îndeplinesc funcţie asemănătoare şi astăzi. Niciodată Dumnezeu nu a instruit mai serios pe poporul Lui şi nu l-a avertizat mai solemn (vezi Apocalips 3,14-22). Acei care nu ţin seama, vor fi fără scuză.
Întoarceţi-vă. Acesta era ceva ce Dumnezeu nu poate face pentru poporul Lui. Dumnezeu invită, pledează, prezintă îndemnuri şi insistă, dar El niciodată nu constrânge. Dacă oamenii nu-şi predau voinţa, nu există nimic ce Dumnezeu să poată face pentru ei, spre a lucra salvarea lor. Dumnezeu a făcut tot ce a putut pentru Israel ,,Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut?” (Isaia 5,4). Pasul următor trebuie făcut de oameni.