16:15 Şi împăratul Ahaz a dat următoarea poruncă preotului Urie: Să arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineaţă şi darul de mâncare de seară, arderea de tot a împăratului şi darul lui de mâncare, arderile de tot ale întregului popor din ţară şi darurile lor de mâncare, să torni pe el jertfele lor de băutură, şi să stropeşti pe el tot sângele arderilor de tot şi tot sângele jertfelor; cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el.
Altarul cel mare. Altarul cel nou a luat locul altarului de aramă a lui Solomon. El este numit ,,mare” probabil că nu din cauza dimensiunilor, pentru că el putea să fie mult mai mic decât altarul lui Solomon de mari dimensiuni (2 Cronici 4,1), ci din punct de vedere al funcţiilor lui. Noul altar trebuia să înlocuiască pe cel vechi în multe din principalele jertfe prescrise de legea mozaică (vezi ex. 29,38-42; Numeri 28,3-31; 29,2-39).
Altarul de aramă. Indicaţia ,,de aramă” poate să însemne că altarul cel nou era din material diferit, probabil din piatră.
Nu-mi pasă de el. (engl. ,,enquire”). Ebraicul ,,baqar”, ,,a cerceta”, ,,a căuta”. Textul poate să fie înţeles în două feluri. El poate să însemne că Ahaz avea de gând să se ocupe de problemă spre a vedea ce trebuia să se facă cu altarul de aramă; sau el poate fi aplicat în mod specific la folosirea altarului pentru ghicire. Unii au sugerat că Ahaz a adoptat obiceiul babilonian de ghicire prin mijloacele sacrificiilor prevestitoare în care voinţa zeilor era constatată prin examinarea măruntaielor animalelor de jertfă (vezi Ezechiel 21,21-23).