16:12 La venirea lui din Damasc, împăratul a văzut altarul, s-a apropiat de el, şi s-a suit pe el.
A jertfit pe el (în Romani ,,s-a suit pe el”). O faptă de neruşinată obrăznicie faţă de Dumnezeu. După 2 Cronici. 28,23, Ahaz adusese anterior jertfe zeilor Damascului care-l bătuseră şi a zis: ,,Fiindcă dumnezeii împăraţilor Siriei le vin în ajutor, le voi aduce şi eu jertfe, ca să-mi ajute”. Acum, pentru că zeii sirieni n-au reuşit să salveze Siria din mâinile lui Tiglat-Pileser, evident că Ahaz a socotit că zeii asirieni sunt mai puternici şi de aceea era gata să le aducă omagiu.
O cugetare atât de încâlcită din partea împăratului lui Iuda ilustrează cât de departe se mersese, contrar planului lui Dumnezeu pentru Israel. Planul lui Dumnezeu a fost ca prin naţiunea lui Israel să prezinte o demonstraţie de absolută superioritate a Dumnezeului lui Israel care ar fi dus în cele din urmă pe toate popoarele să caute pe Dumnezeul evreilor. Din cauza necredincioşiei împăraţilor lui Israel, a rezultat efectul opus. Naţiunile din jur au fost aduse să privească cu dispreţ pe Dumnezeu care, după interpretarea lor, Se arătase de repetare ori inferior zeilor care au învins pe Israel (vezi Exod 32,12; Numeri 14,13; Deuteronom 9,28; Psalmi 79,10).