14:26 Căci Domnul a văzut că necazul lui Israel ajunsese prea mare, a văzut şi strâmtorarea în care se aflau şi robii şi oamenii slobozi, fără să fie cineva care să vină în ajutorul lui Israel.
A văzut necazul. Dumnezeu nu îngăduie ca focul necazului să ardă mai aprig decât este necesar spre a arde zgura. Dacă copiii Lui răspund la pedepse blânde, judecăţi mai aspre devin nenecesare. Pe de altă parte, un refuz stăruitor de a se pocăi sub încercări mai uşoare, cere ca fiecare pedeapsă următoare să vină cu intensitate crescândă. Acesta a fost cazul lui Israel. Nenorocirile minore fuseseră insuficiente spre a aduce la îndeplinire vreo reformă de durată şi naţiunea, prin continua ei răzvrătire, se apropia rapid de ultima condamnare completă a nimicirii naţionale. Se pare că, sub Ieroboam, temporara uşurare era destinată să prezinte o demonstraţie despre ce era Dumnezeu binevoitor să facă, chiar în acest ceas târziu, pentru naţiunea răzvrătită. Încă nu era prea târziu, dar limitele răbdării divine fuseseră aproape atinse; sfârşitul se apropia cu paşi repezi.
Era o perioadă de intensă activitate profetică. În timpul de criză şi nevoie, Dumnezeu pune la dispoziţie instrucţiuni divine speciale. Ca adaos la declaraţiile profetice ale lui Iona, profeţiile lui Osea şi Amos au căzut în această perioadă. Soliile acestor cărţi aruncă o lumină în plus asupra situaţiilor acestor timpuri.
Şi robii şi oamenii slobozi. (în engl. ,,any shut up, nor any left”). Exacta însemnătate a acestei expresii nu este clară. Se pare că înseamnă că mult răspândita nenorocire avea să fie peste toate clasele (vezi Deuteronom 32,36; 1 Regi 14,10; 2 Regi 9,8). Cele două idei pot fi în antiteză una cu cealaltă, însemnând ,,celui ce este închis şi celui ce este slobod”, sau ,,celui ce este legat şi celui ce este liber”.