13:3 Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel, şi i-a dat în mâinile lui Hazael, împăratul Siriei, şi în mâinile lui Ben-Hadad, fiul lui Hazael, tot timpul cât au trăit împăraţii aceştia.
Domnul S-a aprins de mânie. Mânia omenească este iraţională, crudă şi răzbunătoare. Mânia lui Dumnezeu este o emoţie mult diferită. În descrierea caracterului Său oamenilor, Dumnezeu este limitat la limbajul omenesc. Din necesitate, El trebuie să îngăduie scriitorilor Bibliei să folosească expresii care se apropie cel mai mult ideii divine chiar dacă aceste expresii pot foarte sărăcăcios să conţină acea ideea. ,,Mânie” este folosită aici pentru a descrie răspunsul lui Dumnezeu faţă de păcat. A înţelege cuvântul ,,mânie” când este aplicat la Dumnezeu, spre a încorpora toate elementele răspunsului omenesc la provocare, este a contraveni limbajului biblic. Prin cercetare, noi nu putem descoperi pe Dumnezeu (Iov 11,7). În parte, din cauza nepotrivirii limbajului omenesc, Dumnezeu, la timpul oportun (Galateni 4,4), a făcut auzit şi vizibil gândul Său în viaţa lui Isus. Omul nu avea decât o concepţie obscură despre cum arată Dumnezeu. În Hristos, Dumnezeu a prezentat lumii o demonstraţie despre caracterul Lui. Isus a declarat: ,,Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” (Ioan 14,9). Pentru a obţine o mai desăvârşită înţelegere despre natura ,,mâniei” lui Dumnezeu, este necesar a se studia reacţiile lui Isus faţă de situaţiile care ar fi putut pe drept să dea naştere la o astfel de emoţie. Observă comportamentul Lui la curăţirea templului (Ioan 2,13-17), o prezentare a indignării, autorităţii şi a puterii. Priveşte-L cum mustră pe farisei (Matei 23), cu lacrimi în glasul Lui (ST 13). Ia seama la plânsul Lui dureros pentru iudei recalcitranţi (Luca 19,41; DA 575, 587). Apoi aminteşte-ţi că El a fost Acela care a condus destinele lui Israel în zilele lui Ioahaz. Nenorocirile din partea Siriei au fost îngăduite din iubire şi în speranţa că disciplinarea lor ar putea readuce pe israeliţii cei îndărătnici la raţiune şi la Dumnezeu.
În mâinile lui Hazael. Mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu a fost retrasă de la Israel, şi lui Hazael i s-a îngăduit să aibă succes în războaiele lui contra lui Ioahaz. Această situaţie a continuat nu numai în timpul zilelor lui Hazael, ci şi în parte din domnia fiului său, Ben-Hadad al III-lea.