13:14 Elisei s-a îmbolnăvit de o boală de care a murit. Ioas, împăratul lui Israel, s-a pogorât la el, a plâns pe faţa lui, şi a zis: Părinte, părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!
A plâns. Se pare că moartea lui Elisei a avut loc încă pe când Ioas din Israel era în viaţă. Evident că Ioas a recunoscut în bătrânul profet un ajutor şi sfetnic de valoare, şi a înţeles că moartea omului lui Dumnezeu era o pierdere tragică pentru Israel.
Părinte. Un titlu de respect. În acelaşi timp, vârstnicul profet a fost într-adevăr un părinte amabil, înţelept şi înţelegător. Ori de câte ori regele se afla în dificultate, el putea merge la profet pentru călăuzire şi întărire. Ioas era departe de a fi drept, cu toate acestea el era atras spre Elisei şi a recunoscut în el pe adevăratul slujitor al lui Dumnezeu.
Carul lui Israel. Declaraţia aceasta sugerează că Ioas dimpotrivă, a fost adus să recunoască faptul că profetul şi Dumnezeul lui însemnau mai mult pentru Israel decât orice număr de cai şi care. Pe vremea aceea, Israel era lipsit de cea mai mare parte a cailor şi carelor lui (v. 7). Prezenţa lui Elisei a simbolizat pentru Israel prezenţa Domnului. Prin slujba lui, profetul se străduia să-l facă pe rege şi pe popor să înţeleagă că naţiunea avea să găsească numai în Iehova adevărata ei apărare şi tărie.