8:5 Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
Nu numai cum nădăjduisem. Ei depăşiseră cele mai mari aşteptări ale lui Pavel. Priveau strângerea de ajutoare nu ca o datorie, ci ca un privilegiu. Ei şi-au însuşit lucrarea ca fiind a lor, personală.
S-au dat... pe ei înşişi. Darul macedonean venea din inimi consacrate şi devotate. S-au dat pe ei înşişi, şi darurile lor au venit de la sine. S-au dat pe ei înşişi în darurile lor (cf. Prov. 23,26). Creştinul care Îi predă lui Dumnezeu inima sa, nu reţine nimic pentru sine. Exemplul macedonenilor dat corintenilor şi creştinilor din toate timpurile ilustrează marele adevăr că ,,darul fără dăruitor este egal cu zero”. Cel care se dă pe sine fără rezervă nu va ezita să dea şi din ceea ce-i aparţine.
Voia lui Dumnezeu. Ei Îi îngăduiau lui Dumnezeu să le conducă viaţa, voia Lui devenind voia lor. Aceasta era dovada convertirii depline.