8:2 În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor.
Necazuri. [,,încercare”, KJV]. Sau ,,probă”. Cuvântul e folosit mai ales pentru testarea calităţii metalelor. Creştinii macedoneni au avut de suferit necazuri deosebite, dar credinţa şi experienţa lor s-au dovedit autentice. Ei au suferit grozav pe vremea persecuţiei (Fapte 17,5-9; 1 Tesaloniceni 1,5-8; 2,14; 3,3-5; 2 Tesaloniceni 1,4-6). Una din marile probe ale unei experienţe creştine triumfătoare este aceea de a cunoaşte bucuria, pacea şi iubirea în mijlocul necazurilor (Matei 5,11.12; Romani 5,3; 12,12; 1 Petru 2,20.21).
Bucuria lor peste măsură de mare. [,,belşugul de bucurie”, KJV]. Persecuţia şi sărăcia tind să reprime duhul şi practica dărniciei, dar belşugul bucuriei lor unit cu mărimea sărăciei lor e prezentat ca inspirând generozitate. Acesta era spiritul bisericii primare (Fapte 4,32-37).
Sărăcia lor lucie. [,,marea lor sărăcie era peste măsură”, KJV; ,,sărăcia lor cea adâncă”, G.Gal.]. Vorbind la figurat, sărăcia macedonenilor era atât de mare, încât ei trebuiau să radă fundul unui butoi care era cu gol. Totuşi, în ciuda lipsei lor fără măsură de mari, ei au oferit ajutor din plin altora, care erau săraci ca şi ei. Lauda lui Pavel la adresa creştinilor macedoneni nu era atât de mult pentru suma dată, deşi fără îndoială că aceasta era mare. Pavel scotea în evidenţă spiritul care încurajase dăruirea lor şi care era vrednic de urmat (vezi la Marcu 12,41-44).
Sărăcia fără margini a Macedoniei din vremea aceea avea mai multe cauze. Trei războaie pustiiseră ţinutul: primul dintre Iulius Cezar şi Pompei, al doilea dintre triumviri, pe de o parte, şi Brutus şi Cassius, pe de altă parte, după asasinarea lui Cezar, şi al treilea, între Octavian şi Antonio (vezi vol. V, p. 38, 35. 37). Atât de disperată era starea macedonenilor, încât îi ceruseră împăratului Tiberiu o reducere a impozitelor. În plus, cei mai mulţi dintre creştini proveneau din clasele mai sărace ale societăţii.
Dărnicie. Gr. haplotes, ,,sinceritate”, ,,lipsă de pretenţii” (2 Corinteni 11,3; Efeseni 6,5; Coloseni 3,22 etc.). Aici se vorbeşte despre acea deschidere a minţii şi a inimii care se manifestă printr-un spirit de dăruire. Termenul se referă nu atât de mult la ceea ce au dat, ci la calitatea inimii, care este temeiul dăruirii adevărate şi care are ca rezultat jertfirea de sine pentru binele altora.