8:1 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
Fraţilor. Capitolele 8 şi 9 constituie o nouă secţiune, care se ocupă de strângerea de ajutoare pentru săracii din Iudea (vezi la 1 Corinteni 16,1). Cuvântul ,,fraţilor” rezumă nota dominantă a noii secţiuni. Iubirea frăţească între creştini constituie adevăratul motiv pentru a da şi a împărţi. În 2 Corinteni 8,1-5, Pavel el atrage corintenilor atenţia asupra exemplului de generozitate dat de bisericile din Macedonia, locul de unde le scria această epistolă.
Pavel le făcuse cunoscut corintenilor problema ajutorării celor din Iudea şi planul său cu privire la strângerea de ajutoare (1 Corinteni 16,1-4; cf. Gal, 2,9.10). Când Pavel le prezentase pentru prima dată propunerea, cam cu un an în urmă (2 Corinteni 8,10), ei manifestaseră o mare râvnă, pe care Pavel o lăudase în faţa altora (cap. 9,3.4). Dar râvna lor scăzuse, şi la data când Pavel scria această epistolă, ei erau cu mult în urmă în ceea ce priveşte împlinirea promisiunilor (cap. 9,4.5). Aceasta se datora probabil perioadei de decădere spirituală, dar acum ei se pocăiseră pe deplin. Convertirea lor fiind autentică, Pavel considera pe bună dreptate că ei urmau să fie plini de râvnă pentru a-şi demonstra iubirea în mod practic. Un semn de pocăinţă autentică e bunăvoinţa de a face sacrificii personale pentru alţii care sunt poate în lipsă.
Vă aducem la cunoştinţă. [,,vă facem cunoscut”, KJV; ,,vă dăm de ştire”, G.Gal.]. O expresie însemnând ,,dorim să vă facem cunoscut”.
Harul pe care l-a dat Dumnezeu. [,,harul lui Dumnezeu”, KJV; darul pe care l-a dăruit Dumnezeu”, G.Gal.]. Dărnicia bisericilor macedonene a avut loc în ciuda ,,sărăciei lor lucii” (v. 2) şi aceasta dădea mărturie despre ,,harul lui Dumnezeu” la lucru în inimile lor. Pavel leagă generozitatea lor de adevărata ei sursă şi scoate în evidenţă înaintea corintenilor că harul divin e cel care inspiră dăruirea generoasă şi jertfitoare. Despre creştini, se spune că sunt ,,ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu” (1 Petru 4,10). Mai mult, prin harul Său, creştinii sunt ispravnici ai lucrurilor pe care le au. Dispoziţia de a da altora este un talant dăruit de Dumnezeu şi, în felul acesta, o dovadă de har divin. Un duh de dărnicie caută în mod spontan să se manifeste în fapte de binefacere. Nu are nevoie de vreun îndemn.
Bisericile Macedoniei. Pavel le laudă ca fiind vrednice de urmat. Ele fuseseră toate întemeiate de el – Filipi, Tesalonic, Berea şi, probabil, altele. Biserica din Filipi era în mod special vrednică de remarcat pentru generozitatea ei. Era singura biserică despre care se raportează că a contribuit la nevoile personale ale lui Pavel ca misionar care se întreţinea prin mijloace proprii (2 Corinteni 11,9; cf. Filipeni 4,10.11.14-18). El n-a primit ajutor financiar nici de la biserica din Ierusalim, nici de la cea din Antiohia (1 Corinteni 9,4-7.14.15). Biserica din Berea avea, de asemenea, un caracter înalt şi nobil (Fapte 17,10-12). Contribuţii generoase au venit din Macedonia şi Ahaia (Romani 15,26).