8:11 Isprăviţi dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
Isprăviţi. [,,săvârşiţi”, KJV]. Literal, ,,duceţi la bun sfârşit”, şi anume ceea ce făgăduiseră deja să facă.
Graba voinţei. O minte dispusă face de bunăvoie chiar şi un lucru mic, dar a face mai puţin decât poţi face este o negare a dispoziţiei de a face. Bunăvoinţa plină de generozitate este bună în ea însăşi, dar numai atât nu e de ajuns. Ea trebuie să fie concretizată în fapte, dacă vrem ca dorinţele şi energiile noastre pozitive să dea soliditate şi tărie caracterului. E bine să se cultive idealul de binefacere, dar idealul trebuie să-şi găsească exprimarea practică. Credinţa şi iubirea, ca idealuri, nu-l hrănesc niciodată pe flămând şi nu-l îmbracă pe cel gol (Iacov 2,14-20). ,,Graba voinţei” este deci dispoziţia, atitudinea minţii de a-I sluji lui Dumnezeu şi semenilor. Aceasta nu are nevoie să fie trezită sau impulsionată de alţii.