5:8 Da, suntem plini de încredere, şi ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.
Să părăsim trupul. [,,absenţi din trup”, KJV]. Adică viaţa din lumea prezentă.
Acasă la Domnul. [,,prezenţi cu Domnul”, KJV]. În urma unei lecturi superficiale a v. 6-8 unii au tras concluzia că, la moarte, sufletul creştinului merge imediat spre a fi ,,acasă la Domnul” [,,prezent cu Domnul”] şi că Pavel, dorind cu înfocare să fie cu Domnul (v. 2), considera moartea de dorit. Dar în v. 3 şi 4, Pavel descrie moartea ca o stare de dezbrăcare sau goliciune. El nădăjduieşte, dacă aceasta ar fi cu putinţă, să evite această stare intermediară şi doreşte cu înfocare să fie ,,îmbrăcat” cu ,,locaşul lui ceresc”. Cu alte cuvinte, el nădăjduieşte să fie strămutat fără să fi văzut moartea (vezi la v. 2-4). În altă parte (vezi la 1 Corinteni 15,51-54; 1 Tesaloniceni 4,15-17; 2 Timotei 4,6-8 etc.), Pavel declară în mod cert că oamenii nu sunt ,,îmbrăcaţi” cu nemurirea în mod individual, la moarte, ci în mod simultan, la învierea celor drepţi.
În 2 Corinteni 5,2-4, Pavel a declarat deja că ,,viaţa”, evident viaţa nemuritoare, vine atunci când omul este ,,îmbrăcat peste” cu ,,locaşul ceresc” la înviere (vezi la v. 4), şi nu atunci când se află în starea de goliciune sau dezbrăcare de la moarte. În v. 8, el îşi exprimă dorinţa să ,,părăsească trupul acesta” şi să fie ,,acasă la Domnul”, dar este evident că ,,a părăsi trupul acesta” nu înseamnă a fi fără trup [,,gol” sau ,,dezbrăcat”], deoarece în v. 2-4 el a afirmate clar că nu doreşte această stare intermediară şi ar vrea să o evite, dacă ar fi fost cumva cu putinţă. A avea ,,viaţă” (v. 4) şi a fi ,,acasă la Domnul” (v. 8) presupun posedarea ,,locaşului ceresc” (v. 2). O cercetare atentă a afirmaţiilor lui Pavel înlătură în mod clar şi decisiv orice posibilitate a unei stări între moarte şi înviere în care, ca duhuri descarnate (,,goale” sau ,,dezbrăcate”), oamenii să se ducă ,,acasă la Domnul”. Comparaţi cu Romani 8,22.23; vezi la Filipeni 1,21-23.
Biblia descrie moartea ca un simplu somn din care credincioşii se vor trezi la prima înviere (Ioan 11,11.14.25,26; 1 Corinteni 15,20.51-54; 1 Tesaloniceni 4,14-17; 5,10). Numai atunci, atât sfinţii cei vii, cât şi cei înviaţi, vor fi cu Domnul (vezi la 1 Tesaloniceni 4,16-18). Nici una dintre aceste categorii nu o ia înaintea celeilalte (cf. Evrei 11,39.40).