5:7 pentru că umblăm prin credinţă, nu prin vedere.
Umblăm. Adică trăim ca şi creştini în viaţa prezentă (Romani 6,4; 8,1.4; 13,13; 1 Corinteni 7,17; Galateni 5,16; Efeseni 2,2.10).
Prin credinţă. Încrederea lui Pavel în înviere (v. 6.8) are ca bază credinţa (vezi cap. 4,18). În viaţa aceasta, apostolul umblă prin credinţă, aşa cum în viaţa viitoare va umbla ,,prin vedere”
Vedere. Gr. eidos, ,,înfăţişare exterioară”, ,,formă”, ,,configuraţie”. Eidos se referă la lucrul care e văzut, nu la capacitatea de a vedea (cf. Luca 9,29, ,,înfăţişarea”, Ioan 5,37). Credem în Domnul fără să-L fi văzut. Până când Îl vom vedea faţă către faţă, felul nostru de viaţă ca şi creştini se întemeiază pe credinţa noastră în ceea ce nu se vede. Sunt două lumi, cea vizibilă şi cea invizibilă, care vor fi una, cu excepţia intrării păcatului. O persoană umblă ,,prin vedere” când e sub influenţa lucrurilor materiale ale vremelniciei, dar umblă prin credinţă când e sub influenţa celor veşnice. Hotărârile omului nerenăscut sunt luate şi purtarea lui e determinată de aparenţe. Dar creştinul are o convingere atât de puternică despre realităţile lumii exterioare, încât gândeşte şi acţionează prin credinţă, în lumina lucrurilor vizibile numai pentru ochiul credinţei (vezi la Matei 6,24-34; 2 Corinteni 4,18). Cei care umblă ,,prin vedere” în loc de a umbla prin credinţă îşi demonstrează în acest fel îndoiala cu privire la realităţile nevăzute şi la făgăduinţele lui Dumnezeu. Prin credinţă, împărăţia lui Dumnezeu devine o realitate vie, aici şi acum. Credinţa vine ,,în urma auzirii” şi ,,auzirea vine prin cuvântul lui Dumnezeu” (vezi la Romani 10,17). Vezi la Evrei 11,1.6.13.27.39.