5:20 Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
Noi... suntem trimişi împuterniciţi. [“suntem ambasadori”, KJV]. Gr. presbeuo, literal, ,,a fi mai bătrân”, şi astfel ,,a fi un bătrân”, ,,a fi ambasador”. Astfel, ambasadorul e caracterizat ca cineva distins prin demnitate şi experienţă şi deci învestit cu autoritate. Ambasadorii lui Hristos au această misiune în virtutea ataşamentului faţă de El şi lucrarea Lui (vezi la Fapte 14,23). Ei sunt distinşi pentru credincioşia lor (1 Corinteni 4,1.2; 1 Timotei 1,12), pentru zelul lor, pentru faptul că au înţeles şi au trăit marile adevăruri ale Evangheliei şi pentru sârguinţa lor în studiu, rugăciune, câştigarea de suflete şi în dezvoltarea bisericii. Nu e demnitate sau onoare mai mare ca aceea de a fi ambasador pentru Hristos şi pentru împărăţia Cerului.
Ca şi cum Dumnezeu. Ambasadorul lui Hristos este cel care rosteşte ,,cuvântul împăcării” (v. 19). Dumnezeu le vorbeşte oamenilor prin ambasadorii Săi, la fel cum a împăcat lumea cu Sine prin Hristos. În ce priveşte interesul lui Dumnezeu pentru păcătoşi, vezi Isaia 1,18; Ieremia 44,4; Ezechiel 33,11; Osea 11,8.
În Numele lui Hristos. [,,în locul lui Hristos¨”, KJV]. Literal, ,,pentru Hristos”, adică în favoarea lui Hristos. Creştinul nu e în nici un caz un înlocuitor al lui Hristos, ci doar cineva prin care este realizată împăcarea. El nu e în nici un caz un preot mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, deoarece există doar ,,un singur mijlocitor între Dumnezeu şi om: Omul Isus Hristos” (1 Timotei 2,5). Împăcarea a fost deja oferită în Hristos. Slujitorul lui Dumnezeu e numai agentul prin care ,,cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5,19) e proclamat altora. El nu e creatorul sau dătătorul lui. El îi conduce pe bărbaţi şi femei la Dumnezeu, unde ei singuri trăiesc experienţa împăcării. Sarcina lui este de a-i convinge pe oameni că Dumnezeu a oferit împăcarea în Hristos. Fiecare credincios are în felul acesta acces la Dumnezeu şi tratează direct cu El (Romani 5,1; Efeseni 2,13.16-19; 2,12; Evrei 4,14-16).
Împăcaţi-vă. Dumnezeu e autorul şi distribuitorul împăcării, oamenii sunt beneficiarii. Ei nu se pot împăca cu Dumnezeu lamentându-se pentru păcatele trecute, chinuindu-se prin penitenţe sau practicând anumite ritualuri. Ei primesc împăcarea doar dacă se pocăiesc de păcatele lor şi acceptă darul îndurării divine.