5:19 că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.
Că adică. Adică ,,anume” sau ,,cu alte cuvinte”.
Dumnezeu era în Hristos. O redare mai clară a textului grecesc a primei propoziţii poate fi: ,,Dumnezeu împăca lumea cu sine Însuşi în Hristos [sau ’prin Hristos’]”. Oamenii trebuie să-şi dea seama că, deşi Fiul a fost Acela care a murit pe cruce, El a făcut aceasta ca ,,Miel al lui Dumnezeu” (Ioan 1,29).
Împăcând lumea. Planul de mântuire nu constă din împăcarea lui Dumnezeu cu oamenii, ci din împăcare oamenilor cu Dumnezeu. Apariţia păcatului îi pusese pe oameni în vrăjmăşie cu Dumnezeu şi scopul lui Hristos a fost acela de a veni în lumea aceasta pentru a recâştiga afecţiunea şi loialitatea oamenilor pentru Dumnezeu.
Neţinându-le în socoteală. Sau ,,fără să pună la socoteală”, ,,necalculând”. Păcatele sunt trecute în raport, puse în socoteala celor care le-au comis, dar îndurarea şi dreptatea divină au găsit
o cale de a proceda cu călcătorii Legii ca şi cum ar fi fost nevinovaţi. Păcatul e o datorie (Matei 6,12) pentru care păcătosul trebuie să dea cândva socoteală (cf. Matei 25,19). Dar Dumnezeu nu va pune la socoteală păcatul celor care au fost împăcaţi cu El prin Hristos (Psalmi 32,2).
Păcatele [,,încălcările”, KJV]. Vezi la Matei 6,14.
Ne-a încredinţat. Aici este o dovadă în plus a iubirii lui Dumnezeu şi a dispoziţiei Sale de a ierta. Solia împăcării a fost depozitată, într-un anumit sens, în minţile şi inimile tuturor celor care o acceptă atât pentru ei, cât şi pentru a o împărtăşi altora.
Propovăduirea. [,,Cuvântul”, KJV]. Vezi la Ioan 1,1.