5:15 Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
Cei ce trăiesc. Pavel începe acum să amplifice importanţa morţii lui Hristos (vezi la v. 14). El vorbeşte despre experienţa celor care au ,,fost botezaţi pentru moartea Lui” [,,botezaţi în moartea Lui”] (Romani 6,3) şi au fost înviaţi la trăirea unei vieţi noi [,,să umble într-o viaţă nouă”] (Romani 6,4; cf. Efeseni 2,5-7). Legal, datoria lor din cauza păcatului este anulată şi ei stau îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu. Spiritual, ei sunt făcuţi în stare prin harul dumnezeiesc să trăiască o viaţă plăcută înaintea lui, aici şi acum, şi în decursul întregii veşnicii. Accentul este pus aici pe o completă reorientare, dinspre propria persoană către Dumnezeu. Viaţa cea nouă dă mărturie despre puterea transformatoare a Duhului Sfânt. Simţămintele cele mai fierbinţi şi energiile pozitive ale inimii sunt predate lui Hristos, atât în lucrurile mici ale vieţii, cât şi în cele mari. Viaţa aduce roadele Duhului (Galateni 5,22.23) şi reflectă plăcerea sufletului de a face voia lui Dumnezeu (Psalmi 1,2; 119,97). Iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni devine motivul dominant al vieţii, şi slava lui Dumnezeu este ţinta oricărui gând şi al oricărei fapte. O astfel de viaţă recunoaşte păcatul, devine mai conştientă de nevoile sale şi mai dispusă să depindă de harul lui Hristos.