5:13 În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem.
Ne-am ieşit din minţi. [,,ne-am ieşit din noi înşine”, KJV]. Gr. existemi, ,,a disloca de pe poziţie”, de unde ,,a-ţi ieşi din minţi” sau ,,a fi nebun”. Mai poate însemna ,,a fi înmărmurit”, ,,a fi uimit”. Aici, contextul cere primul sens. Potrivnicii lui Pavel îl acuzaseră pe cât se pare că era deranjat la minte, poate bazându-şi acuzaţia pe convertirea lui miraculoasă, pe viziunile lui (2 Corinteni 12,1-4; Galateni 1,12), pe râvna lui înflăcărată pentru Dumnezeu, pe aparenta căutare a martirajului (2 Corinteni 12,10) şi pe caracterul revoluţionar al învăţăturii lui. Câţiva ani mai târziu, Festus îi aducea aceeaşi acuzaţie (Fapte 26,24), acuzaţie pe care chiar şi prieteni ai lui Isus o aduseseră împotriva Lui (vezi la Marcu 3,21; cf. Matei 12,24).
Pentru Dumnezeu. Acele aspecte ale vieţii şi slujirii lui Pavel la care este posibil ca vrăjmaşii lui să făcut referire, ca fiind simptome ale nebuniei, erau de fapt dovezi ale devoţiunii sale faţă de Domnul.
Întregi la minte. [,,înţelepţi”, KJV]. Gr. sophroneo, ,,a fi cu mintea sănătoasă”, ,,a fi cu mintea dreaptă”, opusul fiind ,,a fi ieşit din minţi”. Faptele reflectând înţelepciunea şi moderaţia erau spre binele şi mântuirea convertiţilor săi. Lui Pavel nu-i păsa de acuzaţii. Ce dacă vrăjmaşii săi îl socoteau nebun? El avea în vedere un singur obiectiv – onoarea şi slava lui Dumnezeu şi mântuirea semenilor săi.
Pentru voi. Totdeauna uitând de sine, aşa cum dădea dovadă prin ostenelile lui neîncetate şi prin desele lui suferinţe, Pavel trăia pentru alţii.