4:9 prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.
Prigoniţi. Vezi Matei 5,10-12; 10,17-23; Ioan 15,20. Fiecare dintre antitezele următoare scoate în evidenţă mai clar intensitatea suferinţei şi a primejdiei personale. Pavel vorbeşte despre împresurare, urmărire, prindere şi trântire la pământ de către puterile vrăjmaşe. Nu părea să fie cale de scăpare şi moartea se arăta de neînlăturat.
Nu părăsiţi. În toate încercările, Pavel şi colaboratorii săi au experimentat împlinirea făgăduinţelor lui Hristos de a fi cu ei chiar până la moarte şi de a le asigura o cale de scăpare (vezi 1 Corinteni 10,13; 2 Tesaloniceni 1,4; Evrei 2,18; 13,5). Pentru creştin în vremuri de încercare şi persecuţie, anumite adevăruri divine sunt evidente. Oricât de mari ar fi încercările întâmpinate, ele nu sunt imposibil de îndurat (Deut. 33,25; Psalmi 46,1). Nici un creştin nu are de ce să fie descurajat. Chiar şi când e deposedat de bunurile omeneşti, comoara lui cea mai mare rămâne sigură, dincolo de posibilitatea de a fi atinsă de oameni sau demoni (2 Corinteni 4,16; cf. Psalmi 23,3). Suportate aşa cum se cuvine, toate suferinţele şi încercările care asaltează viaţa creştinului slujesc numai ca să-l aducă într-o şi mai strânsă comuniune cu Hristos în suferinţele Sale (Filipeni 3,10). E posibil ca Pavel să fi suportat mai mult pentru cauza lui Hristos decât a fost chemat să îndure oricare alt creştin. În acest caz, Pavel a înţeles mai bine ca alţii ce înseamnă a suferi cu Hristos Isus. Dintre toţi scriitorii Noului Testament, nici unul nu scrie atât de mult despre cruce şi despre moartea împreună cu Hristos. Pentru Pavel, chiar şi persecuţia, încercarea, sacrificiul şi viaţa însăşi deveneau experienţe cu care să se mândrească, datorită comuniunii mai strânse cu Hristos în suferinţele Lui.
Ucenicii lui Hristos urmează să ajungă la desăvârşire prin suferinţă. Suferinţele lui Hristos asigurau fundalul întunecos pe care desăvârşirea Lui de caracter strălucea mult mai minunat (Evrei 2,10). Întreaga Lui viaţă era o experienţă de moarte faţă de Sine. Nimic nu putea dezvălui mai clar propria Sa iubire şi aceea a Tatălui Său pentru păcătoşi. Tot astfel, pentru creştin, încercările, suferinţele şi dezamăgirile vieţii oferă fundalul pentru frumuseţea răbdării divine, pentru parfumul unui caracter creştin, pentru supunerea liniştită faţă de voia lui Dumnezeu, pentru încrederea puternică în călăuzirea Sa. În felul acesta, lumina lui Dumnezeu e reflectată pe faţa creştinului. Vieţuirea creştină va fi totdeauna primită cu ostilitate şi ură din partea urmaşilor domnului întunericului. Dar nu e în planul lui Dumnezeu ca cel credincios să facă din suferinţa lui un prilej de înfumurare, să stârnească vrăjmăşia şi împotrivirea, aşa încât să-şi scoată în evidenţă sacrificiul de sine şi curajul.
Trântiţi jos. Gr. kataballo, ,, a trânti jos [la pământ]”, ,, a zăcea întins la pământ”, ca un om înfrânt în lupta personală.
Nu omorâţi. [,,nu nimiciţi”, KJV]. E posibil ca de multe ori Pavel să fi dat impresia nu numai că e ,,trântit jos”, dar şi ,,omorât”. El admite că de repetate ori fusese ,,trântit jos”, dar accentuează faptul că niciodată nu a fost ,,nimicit”.