4:6 Căci Dumnezeu, care a zis: Să lumineze lumina din întuneric, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
A zis: ,,Să lumineze lumina”. [,,a poruncit luminii”, KJV]. Dumnezeu a chemat lumina la existenţă prin cuvânt, printr-o singură poruncă (vezi la Gen. 1,3; Psalmi 33,6.9). Primele Lui cuvinte au dat naştere luminii acolo unde fusese numai întuneric (Geneza 1,2). Nu numai că Dumnezeu a creat lumina naturală, dar L-a şi trimis pe Fiul Său să fie ,,Lumina lumii” (Ioan 8,12). Toată lumina fizică, intelectuală, morală şi spirituală îşi are originea în Tatăl luminii (Iacov 1,17). El S-a îmbrăcat ,,cu lumina ca şi cu o haină” (Psalmi 104, 2). Prin însăşi natura Sa, Dumnezeu este lumină (Iacov 1,17; cf. Ioan 1,4.5). Vezi Ioan 1,4.5.9.14.
A luminat. Gr. lampo, ,,a lumina”. Acela care a creat soarele ca să lumineze întunericul primordial al acestei lumi, dă şi lumina adevărului pentru a lumina minţile întunecate (Psalmi 119,105). După cum cuvântul rostit al lui Dumnezeu a adus lumină unei lumi pline de întuneric, Cuvântul viu, aşa cum e prezentat în Cuvântul scris, porunceşte luminii cerului să strălucească în sufletele întunecate. E dincolo de puterea, iscusinţa şi înţelepciunea omului să producă o astfel de lumină.
Forma verbului în textul grecesc sugerează că Pavel s-ar putea referi la o anumită experienţă din trecut, propria convertire. Atunci când Pavel L-a privit pe Hristos în slavă, lumina de pe faţa Lui a strălucit asupra lui Pavel. Apoi, solzii de pe ochii lui şi de pe mintea lui au căzut (Fapte 9,3-18). Pentru prima dată, Hristos i-a apărut aşa cum era cu adevărat, Mântuitor şi Domn, iar el a fost transformat. Întunericul propriului său suflet şi al propriei sale minţi a fost împrăştiat (Fapte 9,17.18; 26,16-18).
Să facem să strălucească lumina. [,,să dăm lumină; KJV]. Potrivit construcţiei greceşti a acestui pasaj, scopul luminii lui Dumnezeu din inima oamenilor e acela de a da lumină; scopul luminii este acela de a le face cunoscut oamenilor slava divină, iar scopul cunoaşterii slavei divine este acela de a-i mântui.
Pe faţa. [,,în faţa”, KJV]. Aceeaşi slavă care se reflectase pe faţa lui Moise fusese recent văzută pe faţa lui Hristos (vezi la Matei 17,2; Luca 2,48; Ioan 1,14; 2 Petru 1,17.18). Hristos este descoperirea deplină a slavei Tatălui sau întruparea perfecţiunii divine. Toate celelalte revelaţii au fost sau parţiale, sau nedesăvârşite. Pe faţa lui Isus Hristos oamenii pot vedea lumina deplină, curată şi desăvârşită a lui Dumnezeu.
Pavel recunoscuse slava lui Dumnezeu în creaţie şi în Lege, dar acum percepea descoperirea perfectă a slavei divine pe faţa şi în persoana lui Isus Hristos. Aceasta e ceea ce i-a câştigat inima şi consacrarea deplină. Numai în şi prin Isus Hristos omul devine părtaş firii dumnezeieşti şi, în felul acesta, de slavă divină.