4:4 a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.
Minte. [,,minţi”, KJV]. Gr. noemata, ,,facultăţi perceptive”. Lupta dintre Hristos şi Satana este
o luptă pentru mintea oamenilor (Romani 7,23.25; 12,2; 2 Corinteni 3,14; 11,3; Filipeni 2,5; 4,7.8). Lucrarea principală a lui Satana este aceea de a orbi sau întuneca voinţa oamenilor. El face lucrul acesta oprindu-i de la studiul Cuvântului lui Dumnezeu, afectând puterile minţii prin excese ale trupului şi ale sufletului, prin ocuparea totală a minţii cu lucrurile vieţii acesteia şi apelând la mândrie şi înălţare de sine.
Necredincioasă. [,,nu cred”, KJV]. Răspunderea pentru orbirea spirituală îi revine lui Satana, dar şi celor care aleg să ,,nu creadă”. Ei au fost aduşi la lumina adevărului lui Dumnezeu, dar reacţiile lor mentale şi spirituale sunt oarbe şi negative. Marile doctrine fundamentale ale credinţei creştine le par lipsite de valoare. Dar ei înşişi sunt răspunzători, deoarece s-au abătut cu bună ştiinţă de la adevăr. Au ochi, dar nu văd (Isaia 6,9; Matei 13,14.15; Ioan 12,40; Romani 11,8-10). Nu văd în Domnul nici o frumuseţe care să-i facă să-L iubească (Isaia 53,2).
Dumnezeul veacului acestuia. [,,Dumnezeul acestei lumi”, KJV]. Adică Satana. Pavel clarifică aici de ce Evanghelia cea slăvită este acoperită pentru mulţi oameni. Satana e o fiinţă (vezi la Matei 4,1) şi e important să-l recunoaştem când vine în orice formă sau prin orice intermediar. Titlul ,,dumnezeul acestei lumi” face aluzie la încercarea lui Satana de a uzurpa suveranitatea lui Dumnezeu asupra acestei lumi. Diavolul pretinde că e dumnezeul acestei lumi (Matei 4,8.9; 1 Ioan 5,19). El a fost domnitorul invizibil al multora dintre marile regate şi împărăţii ale pământului. E numit ,,dumnezeul acestei lumi”, deoarece scopul lui este să obţină controlul deplin asupra ei şi a locuitorilor ei. El este ,,dumnezeul acestei lumi”, deoarece lumea este în cea mai mare măsură sub controlul lui. El stăpâneşte în inima celor mai mulţi dintre locuitorii ei (cf. Efes 2,1.2). Lumea ascultă de poruncile lui, cedează la ispitele lui, ia parte la lucruri rele şi la urâciunile lui. El este autorul şi instigatorul tuturor păcatelor şi întruchiparea lor. se Spune că păcătoşii cu voia sunt daţi pe mâna lui Satana (1 Corinteni 5,5; cf. 1 Timotei 1,20). El este ,,dumnezeul acestei lumi” din cauza stăpânirii lui, deşi limitate, asupra forţelor naturii, a elementelor pământului, a mării şi a cerului.
Lumina. Gr. photismos, ,,iluminare”, ,,iluminaţie”, de la un verb care înseamnă ,,a da lumină”. Comparaţi cu phos, cuvântul obişnuit pentru ,,lumină” (vezi la Ioan 1,7.9). Photismos e folosit cu privire la Evanghelie, care va lumina orice minte sinceră şi deschisă. Totuşi, mulţi rămân orbi, chiar şi atunci când lumina deplină a Evangheliei străluceşte în mintea lor întunecată. Ei sunt ca nişte oameni într-o cameră întunecoasă care voit se ţin departe de lumină. Ei împiedică lumina Evangheliei, să nu cumva să răsară şi să se ridice la zenitul vieţii lor (vezi Prov. 4,18).
Problema se pune între lumină şi întuneric. Satana nu poate face mai mult decât să i se adreseze minţii oamenilor. El nu poate întuneca lumina Evangheliei, dar poate învălui minţile oamenilor în întuneric. El poate face ca un văl să acopere privirea lor, chiar dacă Evanghelia îi luminează pe oameni pretutindeni în jurul lor.
Împărăţia lui Satana este împărăţia întunericului (vezi Isaia 60,2; Iuda 6; Apocalipsa 16,10) şi tocmai pentru motivul acesta diavolul urăşte lumina Evangheliei. El vrea să-şi facă lucrarea lumina oricărui înlocuitor al Evangheliei: lumina cunoştinţei, a culturii, a moralităţii, a educaţiei, a bogăţiei şi a înţelepciunii omeneşti. Dar întregul lui efort este îndreptat împotriva răspândirii luminii Evangheliei, singura care poate să îi salveze pe oameni (Fapte 4,12). Evanghelia este singurul mijloc prin care uneltirile şi înşelăciunile diabolice ale lui Satana pot fi demascate şi prin care oamenii pot să vadă calea care duce de la întuneric la lumină. Vezi la Ioan 1,4.5.9.14.
Chipul. Gr. eikon, ,,figură”, asemănare”. Cuvântul acesta e folosit în LXX la Geneza 1,2.6 şi în 1 Corinteni 11,7; Coloseni 1,15; 3,10; Evrei 10,1. Hristos este chipul exact al Tatălui, prin faptul că atributele, caracterul şi desăvârşirea Ambilor sunt identice. Dumnezeu Tatăl este ca Fiul (Ioan 12,45; 14,9, Filipeni 2,6). Adam şi Eva au fost făcuţi la început după acel chip şi obiectivul planului de mântuire este să refacă acest chip în omenire.