4:3 Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,
Este ascunsă. Sau ,,este acoperită” sau ,,rămâne acoperită”. Pavel se referă aici la ,,năframa” din cap. 3 (vezi v. 13-16). Pe vremea lui Pavel, situaţia rămăsese aceeaşi de pe vremea lui Moise: pentru mulţi adevărul încă era ascuns. Situaţia aceasta nu se datora lipsei de claritate a Evangheliei înseşi, ci atitudinii minţii şi inimii cărora le era adresată.
Sunt pe calea pierzării. [,,sunt pierduţi, KJV]. Literal, ,,se pierd”. Pavel se referă, fără îndoială, la minoritatea corinteană care se încăpăţânează să asculte de apostolii mincinoşi din mijlocul lor. Cei care fac parte din această minoritate se pot pocăi încă, dar atâta vreme cât Evanghelia rămâne acoperită pentru ei, şi ei rămân într-o stare pierdută. Pentru ei, mântuirea va fi cu putinţă când ,,vălul” este dat la o parte (vezi Matei 18,11; Luca 15,4.6.24.31.32; 19,10).
Omul nu poate să-şi procure singur lumină, dar îşi poate face întuneric, închizând ochii în faţa luminii. Oricât de strălucitor ar fi soarele, razele lui sunt acoperite pentru cel orb. Pavel vorbeşte despre cei care au refuzat lumina Evangheliei din cauza întunericului lăuntric, de care ei înşişi erau răspunzători (vezi la Osea 4,6). Anumite situaţii pot duce la ,,acoperirea” puterii mântuitoare a Evangheliei. În biserica din Corint, de pildă, spiritul de partidă, rivalitatea, cearta, imoralitatea, mândria şi egoismul din viaţa unora ascundeau Evanghelia de ei. Evanghelia descoperită trebuie să fie întâmpinată de minţi şi inimi deschise (Ioan 8,47; Ioan 4,6).
Nepăsarea faţă de cele spirituale şi preocuparea cu lucruri nespirituale fac şi ele să existe ,,vălul” (vezi Luca 21,34; vezi la Matei 6,24-34). Preocupări pământeşti îndreptăţite pot să-l acapareze pe om, până când acesta nu mai are nici timp, nici dorinţă de lumină cerească. Oamenii nu leapădă adevărul din cauza lipsei de dovezi. Ei pot să creadă o mie de lucruri pe temeiul unor dovezi mult mai nesemnificative. Dar resping adevărul pentru că îi condamnă, le mustră păcatele şi le tulbură conştiinţa.