4:2 Ca unii, care am lepădat meşteşugirile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu vicleşug şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiţi de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu.
Am lepădat. [,,am renunţat; KJV]. Literal, ,,am renunţat [o dată pentru totdeauna]”. La convertire, Pavel renunţase la toate obiceiurile care erau în neconcordanţă cu credinţa sa nou-găsită şi odată cu primirea misiunii de propovăduitor al Evangheliei, el renunţase şi la metodele contestabile pe care unii dintre oponenţii săi se simţeau liberi să le folosească.
Ruşinoase. Gr. aischune, ,,[lucrurile] ruşinoase”. Lucrarea de slujitor al Evangheliei cere o transparenţă a vieţii şi a caracterului. Din clipa în care oamenii încep să suspecteze că în viaţa unui conducător sunt lucruri care nu rezistă unei cercetări atente, lucrarea lui s-a sfârşit. Primul lucru care i se cere unui adevărat slujitor al Evangheliei este să renunţe pe deplin la toate lucrurile care ar putea aduce ocară cauzei lui Dumnezeu. Adevărata religie este o cale a luminii şi niciodată a întunericului (vezi Romani 13,12; 1 Corinteni 4,5; Efeseni 5,8; cf. 1 Ioan 1,5), deoarece ea are legătură nu numai cu fiecare faptă, ci mai mult, cu motivul care o determină.
Nu umblăm cu vicleşug. Adică nu practicăm înşelăciunea. Pavel aspira să fie ceea ce părea că este (cf. Luca 20,23). Adversarii lui ar fi recurs la orice înşelăciune pentru a-şi atinge scopurile.
Nu stricăm. [,,cu înşelăciune”, KJV]. Pavel proclama întregul adevăr, fără a-l strica. Stricarea Cuvântului lui Dumnezeu constă în propovăduirea de păreri personale ca şi când ar avea aprobarea Scripturii, în scoaterea textelor din contextul lor, în punerea tradiţiilor omeneşti în locul unui ,,aşa zice Domnul”, în înlăturarea prin explicaţii a înţelesului clar al Scripturii pentru a scuza păcatul, în interpretarea învăţăturilor ei literale într-un mod mistic sau simbolic, astfel încât să-i altereze autoritatea, sau în prezentarea unui amestec de eroare cu adevăr (vezi 2 Corinteni 11,3; 12,16; Efeseni 4,14; 1 Tesaloniceni 2,3.4).
Arătarea. Într-o formă sau alta, cuvântul ,,a arăta” apare de repetate ori în epistola aceasta (cap. 3,3; 4,10; 11,6 etc.). El semnifică opusul lui ,,tăinuire” sau ,,vicleşug”. Tot ceea ce cere adevărul este o afirmare simplă şi clară. Această ,,arătate” nu trebuie să fie umbrită de nimic din viaţa slujitorului creştin sau a celui care se declară creştin.
Ne facem vrednici să fim primiţi. [,,ne recomandăm”, KJV]. Adversarii din Corint îl înfieraseră pe Pavel ca apostol mincinos (vezi la cap. 3,1). El caută acum să-şi apere apostolia prezentând anumite aspecte ale vieţii şi lucrării lui care trebuiau să-l recomande în faţa lor ca apostol autentic.
Cuget. [,,conştiinţă”, KJV]. În ce priveşte importanţa pe care Pavel o dădea unui cuget curat, vezi Fapte 2,31. Pavel îi atribuie fiecărui om capacitatea judecăţii morale şi a unei cunoaşteri înnăscute a legii morale (vezi Romani 2,13-15). ,,Arătarea” de către Pavel a adevărului făcea apel nu numai la intelectul oamenilor, dar şi la conştiinţa lor (cf. Ioan 8,9; Romani 2,15).
Înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaşte integritatea inimii lui Pavel, iar Pavel Îl invită, ca să zicem aşa, pe Dumnezeu să dea mărturie cu privire la adevărul celor scrise de el acum.