4:1 De aceea, fiindcă avem slujba aceasta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem de oboseală.
Slujba aceasta. Adică slujba ,,noului legământ”, prin care oamenii sunt eliberaţi din robia ,,slovei” legii (vezi la cap. 3,6.17) şi au principiile lui gravate în inimă (v. 3). Această slujbă a ,,duhului” (v. 6), a ,,neprihănirii” prin credinţă (v. 9), a ,,noului legământ” (v. 6) şi a adevăratei ,,slobozenii” (v. 17) îl reface pe credincios după chipul lui Hristos. Această slujbă plină de slavă îi susţine continuu pe membri şi pe slujitorii Evangheliei, prin orice încercare şi prin orice suferinţe ar trece, şi chiar şi acestea contribuie la slava lui Dumnezeu.
Nu cădem de oboseală. [,,nu leşinăm”, KJV]. Gr. egkakeo, ,,a fi obosit”, ,,a-şi pierde curajul”, ,,a se descuraja”. Pavel avea o încredere neţărmurită în integritatea şi valoarea soliei sale, iar Dumnezeu binecuvântase foarte mult lucrarea lui. El era cu totul nevrednic. Fusese un persecutor şi un hulitor. Se socotea ,,cel dintâi” dintre toţi păcătoşii (1 Timotei 1,15). Dar ,,primise îndurare”. El datora consacrarea lui ca slujitor al Evangheliei în totul numai harului lui Dumnezeu (1 Corinteni 7,25; 15,9.10; Galateni 1,15.16; 1 Timotei 1,12-16). Nimic nu înfrânge mai bine mândria, îngâmfarea şi înfumurarea decât o face o privire retrospectivă obiectivă asupra vieţii personale. Convertirea lui Pavel şi însărcinarea lui în slujba Evangheliei se datorau îndurării divine (1 Timotei 1,13.14).